Author: Barbu Stefanescu Delavrancea

Era odata un biet creștin sarac și c-o droaie de copii marunți. Toata avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flamande, și pace buna!…

A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Și mainile îi umblau la ciorap, iar în gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu…

Auzisem eu de turci, de muscali si de nemtii cu coada; ziua, la miaza-mare, ii vedeam inaintea ochilor cu palose late, cu sulite lungi, calari pe cai, sarind gardurile mahalalei,…

…Sub castanii din via parasita, mai mulți copilași, în camași albe, ma înconjurasera. Stam pe pamantul cald, cu mainile sub cap, privind adancul cerului albastru, și povesteam. O fetița îmi…

Se scutura din salcami o ploaie de miresme. Bunicul sta pe prispa. Se gandește. La ce se gandește? La nimic. Enumera florile care cad. Se uita-n fundul gradinii. Se scarpina-n…

D-a stanga Raului Doamnei, razna de satul Domnești, se vede o casa, alba ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușii – curate ca un pahar; prispa…

Copiii cutreierau voioși via paraginita. Un șir, ținandu-se cu amandoua mainile de mijloc, se încolacea, strigand de frica sa nu-i înhațe „mama-gaia”. Fetele începusera „de-a ulciorul”. – Cum dai ulciorul?…

Din maidanele, vara impodobite cu flori si iarna cu zapada, de la umbra castanilor verzi si stufosi, unde se adunau batranii cu snoavele lor, de la vatra cu jeratic clipind…

La raspantia cailor singuratice, unde calatorul e minune și glasul omului poveste, o coliba, dusa pe jumatate în pamant, sta locului neclintita. Stapanul lumii e vantul, și arunca, ca în…

O vaz limpede, așa cum era. Nalta, uscațiva, cu parul alb și creț, cu ochii caprui, cu gura stransa și cu buza de sus crestata în dinți de pieptene, de…

Troienele se ridicau namila pana în tinda creștinului. Vantul spulbera fulgii de zapada în varteje și stoluri, repezite în lungul ulițelor, sparte la raspantii și împraștiate fara capatai în largul…

– Ba e noroc! – Ba nu e noroc! – Ba e noroc, muiere! – Ba nu e, ma omule, nu! – Adica, nu muncesc eu, femeie? – Ba muncești…

Oamenii, cand n-au ce face, se-apuca de galceava. Se dau la vorba, și destul e unul s-o apuce anapoda, ca cearta e gata. Prostia pandește mintea omului cum pandesc lupii…

Cam pe la începutul vremilor, pana unde praștia minții nu azvarle, se povestește, așa, ca din scorneala, ca omul era croit din alte foarfeci și cioplit din alta barda. Tot…

Dincolo de „Crucea de piatra”, de-a stanga Șoselei Vitanului, se ridica biserica „Sfanta Troița”. Mandrețe de biserica. Ce zugraveli, pe dinauntru și pe dinafara, cum arar se mai pomenesc numai…

O, povești, povești… lumea toata este o poveste, caci ce-a fost odata ca niciodata o fi fost ca și astazi, și ce este astazi va fi odata ca niciodata. Cate…