Stejarul din Borzesti
Ştefan cel Mare îndragise plaiurile Moldovei înca din copilarie. Îi placea sa se joace cu copiii razeşilor. Toţi îi spuneau Ştefaniţa sau Ştefanuca, şi era bucuria lor cînd venea prin parţile Trotuşului Mic. Îndesat, sprinten şi ager, nu-l putea nimeni întrece în aruncarea sageţilor catre uli. Avea ochi albaştri, parul inelat. Purta şi zale uşoare. Şi nişte pinteni frumoşi. Aşa îl aducea parintele sau, Bogdan voievod, dinainte, pe şa, aratîndu-i frumuseţi şi bogaţii pe întinsurile patriei, de la Suceava-n jos, dar lui Ştefan îl placeau cel mai mult împrejurimile Borzeştilor, unde se afla un stejar uriaş, rotund în coroana, gros…