Peştele şi pescarul

Un mic peşte, Mare-a creşte, Dacă zile va avea; Dar prinzându-l tu abia, Să-i dai drumul, iar să-ţi vie, Ar fi mare nebunie!   Un crap încă foarte mic, Fiind încă chiar pitic, Pescuitu-s-au odată În o apă turburată. Când […]

Stânca care fată

Stânca odată, Îngreunată, Gemea şi se văieta, Încât din jur s-aduna De mami şi de moaşe cete, Crezând că ea va să fete Un târg ca Iaşii măcar. Vuiet, sunet în zădar, Căci stânca când au născut Un spân şoarec […]

Ochii şi nasul

Urma ceartă dineoare între ochi ş-un nas vecin, Cui din doi, după dreptate, ochelarii se cuvin? Advocat se făcu limba şi pe nas îl apăra, Iar urechea, prezidentul, a ei ziceri asculta. Atunci limba, cu talent, Au zis către prezident: […]

Stomahul şi mădulările

Chiar ca astăzi, în vechime Mulţămit n-au fost mai nimeni. O zi-n Roma de Senat Tot poporul dezbinat Zis-au: Lauda ş-orice bine La boierii ţării vine, Când în pace şi-n război Purtăm sarcina tot noi! Împutând deci în mânie Pe […]

Esop şi ştrengarul

Şi-n anticul timp d-eroi Ştrengari erau ca la noi, Carii din exces de minte Derâdeau şi cele sfinte. Cel ce nu li semăna Prin minciuni se defăima.   Spune istoria c-Esop Au fost hâd, ghebos şi şchiop, De el pruncii […]

Moartea şi nenorocitul

Un lemnar din cei sărmani, Plin de grijă şi de ani, Cărând vreascuri grele-n spate Din pădure pe la sate, Se-nturna încetişor La săracul foişor. Obosit, neputincios, Pune sarcina sa jos Şi-şi aduce aminte-anume Câte sufere pe lume. Că de […]

Vulpea, momiţa şi fiarele

Murind Leul împărat, Fiarele s-au adunat Pe temeiul legii lor Să-şi aleagă-un domnitor.   Deci corona din cutie, Ce-avu şarpele-n păstrare, S-au fost scos în adunare Să o cerce cui să vie. Îns-oricâţi o probuia, Nici unuia nu-i venea. Că […]

Lupii şi oile

După ce au fost trecut Mai mult decât ani o mie De-ncruntată duşmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii şi cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Dişi lupii i dizbârna, Păstorii din a lor […]

Oile

Eu nu ştiu di ce acuma, ca în timpul cel trecut, Alte vite chiar ca omul nu au dar de limbuţie? Căci în epoca străveche, cum făcutu-ni-au ştiut Esop, Lafonten în Franţa şi nu-s Cine-n Românie[1] Zburătoare, târâitoare şi cvadrupede […]

Erostrat

Era seară şi-ntre nouri soarele s-acufunda, Când din Efes tot poporul de la jocuri se-nturna; Cuprins încă de plăcerea a priveleştei frumoase, Vorovea despre minunea luptelor mult maiestroase; Deodată, prin tuneric, ceriu-n jur au scăpărat; Tot poporul stă pe loc […]