Author: Charles Perrault

Traia odata un cinstit taietor de lemne, care era casatorit cu o femeie frumoasa şi inteligenta. Dar, din nefericire, erau saraci şi îşi invidiau vecinii pentru bogaţia lor. – Vai, ce fericiţi am fi fost daca am fi avut macar jumatate din ce au ei, suspina femeia. – Ce bine ar fi daca ar exista duhuri bune, care îndeplinesc toate dorinţele! exclama soţul. În acea zi, taietorul de lemne merse în padure, ca de obicei, alese un copac cu înfaţişare frumoasa, ridica toporul şi lovi cu putere trunchiul. În acel moment, un fulger brazda cerul şi în mijlocul acelei spendori…

Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara, un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tanar nu-i ramase decat motanul. Mezinul nu se putea consola cu atat de putin. – Fratii mei isi vor putea castiga cinstit bucatica de paine. Dar eu? Daca imi mananc motanul si imi fac o caciula din blana lui, raman muritor de foame. Motanul il auzi si-i sopti cu multa seriozitate si intelepciune: – Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac…

A fost odata un taietor de lemne care muncea din greu ca sa-şi întreţina familia: taia lemne sus la munte; apoi le transporta în oraş într-o caruţa veche, trasa de doi boi şi le vindea. Pe omul nostru îl chema Crab şi era foarte muncitor, deşi un pic naiv şi cam neştiutor. Într-o zi servitoarea unui medic cumpara lemne de la el şi îl ruga sa i le duca pana acasa. Cand ajunse Crab, medicul tocmai manca. Înfometatul taietor de lemne, înghiţind în sec dupa mancarurile gustoase pe care le vedea, gandi ca, daca ar fi medic, ar putea manca…

Regina zanelor pregatea o mare petrecere pentru sarbatorirea primaverii şi întreaga natura îşi striga veselia în cele patru vanturi. În regatul zanelor era o forfota continua:toate gingaşele fapturi îşi lustruiau aripile transparente şi baghetele magice. Veni în sfarşit mult aşteptata ora şi toate se îndreptara spre palatul regal în trasuri fantastice: o imensa cochilie de scoica trasa de fluturi frumoşi; o frunza mare de salcam purtata de vant; nu lipseau nici gigantele şi transparentele libelule. Doar o zana lipsea de la petrecere. Era dulcea Angelina, zana plansetelor, cum o numeau surorile sale, pentru ca tot timpul compatimea nefericirea altora. Chiar…

Într-un ţinut îndepartat traia un muzicant care canta cu maiestrie la vioara sa.Vazand într-o zi ca lucrurile nu mergeau atat de bine, se decise sa îşi caute un partener. Aşa ca pleca în padure şi acolo începu sa cante cu îndarjire, pana cand se apropie de el un lup. ”Cerul sa ma ajute”, îşi spuse muzicantul, ”ca acest lup sa nu îmi facîa rau.!” – Ce minunat canţi! spuse lupul. Ţi-aş fi recunoacator daca m-ai învaţa şi pe mine aceasta arta. – Va fi foarte uşor, raspunse muzicantul, daca vei face ce îţi voi spune. Lupul îl asculta şi, urmarindu-l…

A fost odata un rege foarte avar, care se numea Midas. Era extraordinar de bogat, dar îşi dorea sa fie înca şi mai bogat. Deşi nu scotea bani din buzunar decat pentru lucrurile strict necesare, mereu îşi certa trezorierul pentru cheltuielile facute. Nu dadea niciodata de pomana, iar cei nevoiaşi plecau de la palat dezamagiţi. Regele îşi petrecea zilele în pivniţa, numarandu-şi bogaţiile şi privindu-şi în extaz comorile. – Ce n-aş da sa fiu regele cel mai bogat din lume! Aş vrea sa am mai mult aur decat oricine! îşi spunea el în fiecare moment. Într-o dimineaţa aparu un spiriduş.…