Author: Costache Negruzzi

Daca voi nu ma vreți, eu va vreu…! Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa, care acum cîrmuia țara, dar Alexandru Lapușneanul, dupa înfrîngerea sa în doua rînduri, de oștile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești și se înturna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomșa și sa-și ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri. Intrase în Moldavia, întovarașit de șepte mii spahii și de vreo trei mii oaste de strînsura. Însa pe lînga aceste, avea porunci împaratești catra hanul tatarilor Nogai, ca sa-i deie oricît…

Pe drumul ce duce catra Cetatea Neamţu, pe la sfîrşitul lui septemvrie 1686, se vedea o oaste mergînd. Dupa un trup de lancieri ce deschidea marşa, urmau douasprezece tunuri mari trase de boi, apoi o ceata de ofiţeri calari în fruntea carora erau trei; unul în floarea vîrstei, posomorît, gînditor, necajit, şi doi mai batrîni. Tustrei în haine poloneze. În sfîrşit venea duiumul oştei: trasuri, bagaje, pedestraşi, şleahta pospolita, amestecaţi, în neregula, cu steagurile strînse, cu capul plecat, cu armele rasturnate, cu întristarea pe faţa şi cu durerea în inima. Nu se auzea nici surla, nici doba, numai tropotul cailor…