COPILUL SA-NVATA CAND NU SE RASFATA. Nastratin Hogea la apa vrun copil cand trimitea, Mai intai d-a-i da ulciorul ,el s-apuca s-il batea, Un prietin intrebandu-l de ce bate pe baiat Cand ii da ulciorul-n mana ,fara a fi vinovat, […]
Povestea vorbei
Primăvară-ntîia oară roazele cînd înfloresc C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc, Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat, Totdodată fără veste la un deget l-a-nțepat Și întîia sa plăcere ce asupra-i o avea I s-a-ntors în supărare, cu acel […]
Păine la foame udată e cea mai dulce bucată
Nastratin Hogea odată pe fiul său l-a-ntrebat Niscaiva zaharicale vreodată d-a mâncat. Copilul său îi răspunse că n-a mâncat nicidecum. Hogea îl întreabă iarăşi: – Dar ce mănânci tu acum? – Pâine uscată cu apă. Hogea zise: – Aşadar, Socoteşti […]
Mulți sunt proști care le place pe-alții-n sobor să împace
Nastratin Hogea odată Măgarul din grajd scăpând Plecă cu traista-ncărcată Ca să-l caute-ntrebând: Ş-întâlnind pe oarecine Din săteni l-a întrebat: – N-ai văzut cumva, vecine, Pe magarul meu prin sat? – Ba l-am văzut, el zise, Colea ca jude şezând, […]
Cui îi place liniștire să-și facă împrejmuire
Nastratin Hogea-ntr-o iarnă lemne de foc neavând Îşi arse dimprejur gardul, numai porţile lăsând; Şi văzând el că vecinii ş-alţii p-aicea trecea, Intrând sau ieşind din curtea-i, şi venea şi se ducea, Supărându-se de-aceasta ieşind striga către toţi Că fiecare […]
Carul frânt – Nevoia învaţă pe om
Un om la lemne mergând Şi carul în drum frângând, Ca şi alte dăţi l-a dres Şi la casa sa a mers. Copilul sau alergând Şi carul frânt dres văzând, Îl întreabă: “Taică! dar Cine-ţi drese carul iar?” Tatăl său […]
Când ceri și nu ți se trece, te-ntorci cu inima rece
Într-o zi viind la Hogea un prieten i-a cerut Să-i dea frânghia de rufe, numai pentru un minut; – De n-aş avea, Hoge zise, vreo trebuinţă de ea, Ţ-aş fi zis cu toată voia: poftim, frate, de o ia; Dar […]
Ţermonia unui bătrân
Un bătrân trecut în zile Fiind foarte ţermonos, La dame şi la copile Era şi mai cu prisos. Într-o zi văzând că vine O damă a-l cerceta, El cu părere de bine Vrând ei a se arăta, Ieşind să o-ntâmpineze, […]
Un nebun făgăduiește și-nțeleptul se-amăgește
Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având, Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând; Nastratin plecând să meargă spre a se înfăţişa, Băgă-n sân un pietroi mare şi se-nfăţişă aşa; Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea, […]
Despre prostie iarăşi
Un neghiob cu totu,-n vremea mai demultă, Ca să-şi ia nevastă făcând şi el nuntă, De masă, bucate în gând îi venise, Dar cu ce să fiarbă de loc nu-ngrijise. Socrul, ca şi dânsul, văzând că nu-s lemne, Aleargă la […]
Despre vorbire
Îmbucătura mare să-nghiţi Şi vorba mare să nu o zici. Deşi Îmbucătura cea mare Se înghite cu-necare. Căci Vorbele celor mari sînt ca zmochinele de dulci, Iar vorbele celor mici sună ca nişte nuci. Zice un înţelept: Sau taci, sau […]
Dacă n-ai să mergi călare, nu umbla la-mprumutare
Unul a venit odată şi-îndrăznind ca un vecin A cerut să-i dea măgarul pentru un ceas Nastratin; Dar nu-l am acasă astăzi: altu-i l-am împrumutat. Măgarul din grajd dodată a răcnit într-acel ceas. – Spui că nu-i – zise vecinul […]
Despre frica lui Dumnezeu iarăşi
Doi cu picioare oloage mergând şi-ajungând un deal, Unu-ncepu să se roage când se odihnea supt mal: – Doamne, dacă ai putere să faci minune din cer, Împlineşte a mea vrere la păsul meu ce îţi cer: Sloboade de sus […]
Haina mai mult este privită decât persoana cinstită
Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe […]
Într-această lume orice de-unde vine se întoarce
Nastratin Hogea-n grădină castraveţi mai mulţi făcând Şi dintr-înşii pe parale unul-altuia vânzând, Cu banii strânşi merse-ndată ş-îşi cumpără un magar, Gata, la cap un căpăstru şi în spate un samar; Îl lău, merse-n pădure, tăie lemne,-l încărcă, Ş-încet-încet după […]
Călătorul şi stejarul
Un călător ostenind. Şi la un stejar sosind, Subt umbra lui a şezut, Să răsufle un minut. Aci un bostan fiind Şi în el pepeni zărind, Mergînd, unul a luat Şi supt copaci l-a mîncat. Deci ochii-n sus ardicînd, Gîndea-ntru […]
Despre cusururi sau urâciuni
Povestea vorbii Spun c-a fost odată un crai oarecare Ce avea din fire un nas foarte mare; El îşi vedea bine cusurul ce-l are, Dar tot gândea cum că poate i să pare. Supuşii şi alţii, carii întrebase, Că îi […]
Grijile-s la creditori, mai mult decât la datori
Unul, întâlnind pe Hogea, s-a oprit a-l întreba De ş-a plătit datoria. Iar el îi răspunse: Ba! – Dar ce umbli fără grijă, când te ştii că eşti dator? – Grija – zise el – s-o poarte cel ce este […]
Despre amor sau dragoste şi ură
Un strein prost într-o vreme în România viind, Şi două-trei româneste ca să înveţe dorind, Cătă şi îşi tocmi slugă din sate pe un român, De calul lui să-ngrijească, fiind el tare bătrîn; Ş-ntr-o zi sluga văzându-l neîncetând de oftat: […]
Omul nu poate să facă un lucru la toți să placă
Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un cuptor, Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de ajutor; După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a plăcut, Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut, Pentru că l-a-ntors cu gura către vântul […]
Despre iuţeală, mânie şi posăcie
Unul trecând un râu mare, când vru carul a-şi suci, Cu-ntâmplare deodată rupe oiştea aci. El necăjit stă, se uită, fluierând şi înjurând, Îşi dă palme, bate boii, dă-n car şi-n toate de rând; Dup-aceea ca s-o lege o funie […]
Pân-la anul, or măgarul, or samarul
Într-o zi, Nastratin Hogea pe o uliţă trecând Şi pe poartă-n curtea unui bogat ochii aruncând Se opri ca să privească la un lucru foarte rar. Adică la-mpodobirea a unui mânz de magar, Carele avea căpăstru peste tot cu fir […]
Cine fură azi o ceapă mâine fură și o iapă, dar or în temniță plânge, or picioarele își frânge
Nastratin Hogea-ntr-o vreme nici un câştig neavând Şi în cea mai de pre urmă sărăcie ajungând Hotărâ să fure ceapă de la un al său vecin Ce avea destulă-n casă şi nu da la vreun strein. Dar văzând Nastratin Hogea […]
Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nșeală
Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl avea, Socoti cum să mai scoată din paguba sa ceva: Şi aşa tăind cu el capul măgarului celui mort, L-a-nfăşurat pe deasupra binişor cu nişte tort; Apoi cu acest ghem mare în piaţ’ […]
Când se găsește în laturi, numai din miros te saturi
Nastratin Hogea-ntr-o seară la fereastră cum şedea Îşi lungea nasul aiurea, p-alţii fără a-i vedea; Trecând unul din prieteni: – Ce miroşi? l-a întrebat. – Vecinul meu – el răspunse – găteşte scumpe mâncări, Şi de-al lor miros mă satur, […]
Astrologia
La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni; Fiindcă-n anul acela câte prevestiri s-au pus Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus. Unul ce şedea la masă împreună a prânzi Şi […]
Învățătura dată rău se sparge în capul tău
Nastratin era un hogea (dascăl sau învăţător) Care a rămas de basmu până astăzi tutulor, Pentru că era din fire cam p-o ureche, năzdrăvan, Nu-l găseşti însă în faptă să fi fost vreun viclean; El şezând odată-n şcoală, ce îi […]
Te păzește să nu superi, pe-altul între proști să-l numeri
Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobândind Şi într-o zi toţi aceştia la păşune scoşi fiind S-a dus seara ca să-i strângă de pe câmp unde era Şi de sunt toţi ca să vază, începu a-i număra. Ieşind dar la număr […]
Despre prostie
Trei negiobi mergând p-o vale Şi zărind un urs din cale Când suia cu groază-vie Şi intră în vizunie, Zise unul: – Ai să-l prindem Şi la vrun ţigan să-l vindem. Altul a zis: – Cum să poate Din vizunia-i […]