Author: Anton Pann

COPILUL SA-NVATA CAND NU SE RASFATA. Nastratin Hogea la apa vrun copil cand trimitea, Mai intai d-a-i da ulciorul ,el s-apuca s-il batea, Un prietin intrebandu-l de ce bate pe baiat Cand ii da ulciorul-n mana ,fara a fi vinovat, -Il bat ,da,- el ii raspunse-ca sa ia seama ,mergand, Sa nu sparga -n drum ulciorul,niscai nebunii facand, Ca dupa ce il va sparge ,pedeapsa e de prisos, Cat de mult de il voi bate,nu mai am nici un prisos. Adaugata de catre -Radu Dan Alexandru.

Primăvară-ntîia oară roazele cînd înfloresc C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc, Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat, Totdodată fără veste la un deget l-a-nțepat Și întîia sa plăcere ce asupra-i o avea I s-a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea; Cum și către grădinarul zise: — Iacă un cusur Care n-ar fi cuviință ca să-l aibă un răsur; Tu cam te pricepi la multe măestrii grădinărești, Ș-astă roză ghimpi să n-aibă n-ai putea s-o altuiești? — Ba să poate, împărate, — grădinarul a răspuns — Și grădinăria are cîte un secret ascuns. — Nu știu, — împăratul…

Nastratin Hogea odată pe fiul său l-a-ntrebat Niscaiva zaharicale vreodată d-a mâncat. Copilul său îi răspunse că n-a mâncat nicidecum. Hogea îl întreabă iarăşi: - Dar ce mănânci tu acum? - Pâine uscată cu apă. Hogea zise: - Aşadar, Socoteşti tu c-ar fi-n lume vrun alt mai dulce zahar Ca astă pâine uscată ce o uzi şi o îmbuci, Cu atâta gust şi foame cât ş-altui poftă aduci?

Nastratin Hogea odată Măgarul din grajd scăpând Plecă cu traista-ncărcată Ca să-l caute-ntrebând: Ş-întâlnind pe oarecine Din săteni l-a întrebat: - N-ai văzut cumva, vecine, Pe magarul meu prin sat? - Ba l-am văzut, el zise, Colea ca jude şezând, Şi la vite-n holde prinse Judeca, ispas făcând. Hogea zise cu mirare: - Jude-n sat magarul meu?! Zise acel la plecare: - Da, da ceea ce-ţi spun eu. Hogea necăjit se duse În cel mai repede pas, În pragul uşii se puse Unde se făcea ispas. Şi traista după ce-ntinse Cu un jos a o pleca, - Tpru, tpru, tpru!…

Nastratin Hogea-ntr-o iarnă lemne de foc neavând Îşi arse dimprejur gardul, numai porţile lăsând; Şi văzând el că vecinii ş-alţii p-aicea trecea, Intrând sau ieşind din curtea-i, şi venea şi se ducea, Supărându-se de-aceasta ieşind striga către toţi Că fiecare să intre şi să iasă tot pe porţi.

Un om la lemne mergând Şi carul în drum frângând, Ca şi alte dăţi l-a dres Şi la casa sa a mers. Copilul sau alergând Şi carul frânt dres văzând, Îl întreabă: "Taică! dar Cine-ţi drese carul iar?" Tatăl său răspuns i-a dat: "Eu, fătul meu, cine alt?" "Apoi cine te-a-nvăţat?" Copilul iar a-ntrebat. "Nevoia, copilul meu, Ea ştie ce nu ştiu eu" "D-apoi unde şade ea?" Copilul să ştie vrea. "În pădure", i-a răspuns. Şi la treaba lui s-a dus. Deci copilul mai crescând Şi la pădure mergând, Peste loc rău cum a dat, Frânse carul încărcat Şi, să-l…

Într-o zi viind la Hogea un prieten i-a cerut Să-i dea frânghia de rufe, numai pentru un minut; - De n-aş avea, Hoge zise, vreo trebuinţă de ea, Ţ-aş fi zis cu toată voia: poftim, frate, de o ia; Dar am să întinz pe dânsa, să usuc nişte pospai2 - Nu-mi spui – acela răspunse – că nu vrei să mi-o dai? - Bine vezi tu – Hogea zise – că e vorba cam aci Şi mai mult nu e de lipsă să stau a ţi-o tălmăci.

Un bătrân trecut în zile Fiind foarte ţermonos, La dame şi la copile Era şi mai cu prisos. Într-o zi văzând că vine O damă a-l cerceta, El cu părere de bine Vrând ei a se arăta, Ieşind să o-ntâmpineze, Pe loc de brăţet o ia, Chip să o ajutoreze Ca să suie scara ea. Dama începu să zică: - "Lasă, mă rog, n-osteni! Că nu sunt vro mititică, Poci şi singură veni!" El îi răspunse: "- Prea bine, Te-aş lăsa, sufletul meu! Dar să te ascult nu-mi vine, Că mă tem să nu caz eu" Mulţi sunt carii ne…

Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având, Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând; Nastratin plecând să meargă spre a se înfăţişa, Băgă-n sân un pietroi mare şi se-nfăţişă aşa; Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea, Nastratin pe taină sânul îşi arăta şi tăcea. Judecătorul văzându-l că îşi bătea sânul plin, Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin; După ce jeluitorul fu d-aci afară dat, Zise lui Nastratin Hogea: - Scoate ce mi-ai arătat; El scoţând îndată piatra, o puse cu cinste jos Şi se trase la o parte, cu chip prea politicos. - Dar…

Un neghiob cu totu,-n vremea mai demultă, Ca să-şi ia nevastă făcând şi el nuntă, De masă, bucate în gând îi venise, Dar cu ce să fiarbă de loc nu-ngrijise. Socrul, ca şi dânsul, văzând că nu-s lemne, Aleargă la horă pe tineri să-ndemne, Strigând: - Cine este mai voinic de ducă, Se meargă îndată, lemne să aducă? Ginerele sare, ia car şi secure: - Mă duc eu, răspunde şi pleacă-n pădure. Ajungând să uită la un copaci mare. - Să-l duc întreg, - zise – ce de mai haz are! I-aş face îndată pe toţi ca să-mi zică: “Hop…

Îmbucătura mare să-nghiţi Şi vorba mare să nu o zici. Deşi Îmbucătura cea mare Se înghite cu-necare. Căci Vorbele celor mari sînt ca zmochinele de dulci, Iar vorbele celor mici sună ca nişte nuci. Zice un înţelept: Sau taci, sau zi ceva mai bun decît tăcerea! Şi Dacă vei să trăieşti liniştit, să nu vezi, să n-auzi, să taci. Vorba-şi are şi ea vremea ei, Iar nu să o trînteşti cînd vei. După proverbul turcesc: Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem dert olur, Adică: De voi zice, vorbă să face, de nu voi zice, venin să face. Şi cum zice românul: Limba…

Unul a venit odată şi-îndrăznind ca un vecin A cerut să-i dea măgarul pentru un ceas Nastratin; Dar nu-l am acasă astăzi: altu-i l-am împrumutat. Măgarul din grajd dodată a răcnit într-acel ceas. - Spui că nu-i - zise vecinul - şi na, iaca al său glas! Iar Nastratin îi răspunse: - Ce, tu nu crezi ce-ţi spun eu? Mai mult crezi tu pe măgarul decât chiar cuvântul meu?

Doi cu picioare oloage mergând şi-ajungând un deal, Unu-ncepu să se roage când se odihnea supt mal: - Doamne, dacă ai putere să faci minune din cer, Împlineşte a mea vrere la păsul meu ce îţi cer: Sloboade de sus acuma înaintea mea un cal, Să-ncalec pe dânsul numa până voi sui ast deal. Cellalt începu să zică: - Ce spui, prietenul meu? Nu îţi este ţie frică şi mânii pe Dumnezeu? Vai! Nu-ndrăzni, frăţioare, asfel de vorbă să zici, Vrun tresnet să nu pogoare să ne omoare aici. Tocma când vorbea aceste, dodată s-au pomenit Că-n spate-le fără veste…

Peste un râu foarte mare Şi repede curgător Vrând să treacă oarecare Scump, de argint iubitor, Mergând pe pod, cum să pare, Unde-a călcat, n-a văzut, C-atât s-a-mpiedicat tare, Cât drept în râu a căzut. Ş-începu să strige-n apă: "Aoleu! mă înec! mor! Vino, lume, de mă scapă, Da-mi mână de ajutor!" Un pescar, din întâmplare, Care aci s-a aflat Spre acestui scăpare Degrab’ în râu s-aruncat, Şi cu multă osteneală Spre el tare înotând, L-a ajuns ca-ntr-o clipeală, Coraj dându-şi strigând: "Dă-mi mâna încoaci mai tare, Întinde-o mai în grab’, Să te scap de înecare. Fii cu curaj, nu…

Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos. Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă, Şi la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă; Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc, Puse şi-o blană asupră-şi, cu postav roşu de foc, Şi aşa mergând el iarăşi la nunta ce-a fost chemat, Cum îl văzură nuntaşii, cu…

Nastratin Hogea-n grădină castraveţi mai mulţi făcând Şi dintr-înşii pe parale unul-altuia vânzând, Cu banii strânşi merse-ndată ş-îşi cumpără un magar, Gata, la cap un căpăstru şi în spate un samar; Îl lău, merse-n pădure, tăie lemne,-l încărcă, Ş-încet-încet după dânsul către casa lui plecă; Când sosi la un râu mare şi să-l treacă trebuind, L-a dat alături cu puntea, Hogea căpăstrul ţiind; Magarul din întâmplare în apă se-mpiedică Şi neputând să se scoale, s-afundă şi se-necă; Nastratin Hogea lăsându-l fără a se turbura, Zise: - Cum se vede treaba, ursita asta-ţi era, Unde era castraveţii în apă a se-nnăcri…

Un călător ostenind. Şi la un stejar sosind, Subt umbra lui a şezut, Să răsufle un minut. Aci un bostan fiind Şi în el pepeni zărind, Mergînd, unul a luat Şi supt copaci l-a mîncat. Deci ochii-n sus ardicînd, Gîndea-ntru sine zicînd "Ce lucru nepotrivit Dumnezeu a rînduit! Că la un copaci asfel Să facă rod mititel, Iar la un vrej slab pe jos, Aşa rod mare şi gros!" Pe cînd aceste gîndea Şi cu ochii-n sus privea, O ghindă s-a slobozit Şi toma-n nas l-a izbit. Atunci el nasul suflînd Zise iar într-al său gînd: "Ce nesocotit sînt eu!…

Povestea vorbii Spun c-a fost odată un crai oarecare Ce avea din fire un nas foarte mare; El îşi vedea bine cusurul ce-l are, Dar tot gândea cum că poate i să pare. Supuşii şi alţii, carii întrebase, Că îi şade bine îl încredinţase. Căci cine-ndrăzneşte la unul mai mare Să-i spuie de faţă cusurul ce-l are? Tot pe acea vreme ş-în acea cetate Era ş-o cocoană gheboasă în spate, Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintâie rază, Cu poezii, versuri o încorunase Ş-a se ţine zână o înfumurase. Aceasta se duse la craiul…

Unul, întâlnind pe Hogea, s-a oprit a-l întreba De ş-a plătit datoria. Iar el îi răspunse: Ba! - Dar ce umbli fără grijă, când te ştii că eşti dator? - Grija – zise el – s-o poarte cel ce este creditor.

Un strein prost într-o vreme în România viind, Şi două-trei româneste ca să înveţe dorind, Cătă şi îşi tocmi slugă din sate pe un român, De calul lui să-ngrijească, fiind el tare bătrîn; Ş-ntr-o zi sluga văzându-l neîncetând de oftat: - Pentru ce oftezi, stăpâne? îndrăznind l-a întrebat. Streinul oftând răspunse: - Ah, nu ştii tu, be Ivan, Era să spunem la tine de mult, e! încă de an, Este una Măriuţa, dincolo de Vladu-Lat, Eu mult iubeşte la dânsa şi me ranit na ficat; - Dar ea te iubeşte oare? l-a-ntrebat sluga cel prost. El, oftând iar, îi răspunse:…

Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un cuptor, Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de ajutor; După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a plăcut, Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut, Pentru că l-a-ntors cu gura către vântul de apus, Ci era să fie bine spre miazăzi să-l fi pus; Altul viind zise iară: - Hogea, ce bine făceai Cătră răsărit cu gura cuptorul de-l întorceai; Altul iar îi zise: - Hogea, eu în locu-ţi de eram, Cuptorul spre miazănoapte cu gura lui îl puneam. Văzând Hogea că la nimeni lucrul lui nu i-a plăcut, Îl strică ş-apucând…

Unul trecând un râu mare, când vru carul a-şi suci, Cu-ntâmplare deodată rupe oiştea aci. El necăjit stă, se uită, fluierând şi înjurând, Îşi dă palme, bate boii, dă-n car şi-n toate de rând; Dup-aceea ca s-o lege o funie de tei ia Şi începe să o scuipe, s-o poată ceva muia, Dar, din contră, şi l-aceasta înjura, se necăjea, Că cum vrea el să o moaie, scuipatul nu-i ajungea; Iar un om ce sta deoparte şi la dânsul să uita Începu de el să râză, zicând: - Vai de mintea ta! Mă! omule, dar nebun eşti? Moaie funia în…

Într-o zi, Nastratin Hogea pe o uliţă trecând Şi pe poartă-n curtea unui bogat ochii aruncând Se opri ca să privească la un lucru foarte rar. Adică la-mpodobirea a unui mânz de magar, Carele avea căpăstru peste tot cu fir lucrat Şi pe ciucuri împrejuru-i mărgaritar înşirat, Un cioltar cu flori de aur pe spatele lui întins Şi drept chingă peste dânsul un cordon de fir încins, Pus pe o saltea luxoasă, ş-alături pernă de puf, Ş-un rob cu apărătoare răcorindu-l de zaduf; Iar bogatul, de departe, în pridvorul său şezând, Îl privea-n mare plăcere, dintr-un ciubuc lung fumând. Nastratin…

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nici un câştig neavând Şi în cea mai de pre urmă sărăcie ajungând Hotărâ să fure ceapă de la un al său vecin Ce avea destulă-n casă şi nu da la vreun strein. Dar văzând Nastratin Hogea că el uşa o-ncuia, Plan făcu pe coş să intre noaptea şi ceva să ia. Deci suindu-se pe casă şi privind pe coş în jos, Se ivi-n el umbra lunii în chip de stâlp luminos, Şi lăsându-se la vale p-acea umbră, amăgit, Deodată fără de veste se pomeni jos trântit, Rămâind ca vai de dânsul cu piciorul rupt în loc,…

Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl avea, Socoti cum să mai scoată din paguba sa ceva: Şi aşa tăind cu el capul măgarului celui mort, L-a-nfăşurat pe deasupra binişor cu nişte tort; Apoi cu acest ghem mare în piaţ' să-l vânză mergând, Se duse şi el cu dânsul cu alţi vânzători în rând; Stând aci, veni îndată un ovrei cumpărător, Carele de chilipire era-n piaţ' precupitor; În vreo câteva cuvinte învoindu-se din preţ, Îi zise cumpărătorul (văzându-l prea greuleţ): - Dar ce are ghemu-ntr-însul, de vine greu la cântar? Nastratin Hogea răspunse: - Iaca un cap de măgar! Dacă-l…

Nastratin Hogea-ntr-o seară la fereastră cum şedea Îşi lungea nasul aiurea, p-alţii fără a-i vedea; Trecând unul din prieteni: - Ce miroşi? l-a întrebat. - Vecinul meu – el răspunse – găteşte scumpe mâncări, Şi de-al lor miros mă satur, trăgându-l cu gust pe nări.

La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni; Fiindcă-n anul acela câte prevestiri s-au pus Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus. Unul ce şedea la masă împreună a prânzi Şi de astrologi cuvântul îndată cum auzi, „Domnilor! — el le răspunse — s-am audenţă mă rog, Eu vă-ncredinţez că-n viaţă n-am văzut un astrolog Toţi creierii-n cap să-i aibă, ci sunt toţi nişte lipsiţi, Cărora lumea le zice învăţaţi şi procopsiţi.” Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost, Carele la acea masă servitor şi el a fost Şi era…

Nastratin era un hogea (dascăl sau învăţător) Care a rămas de basmu până astăzi tutulor, Pentru că era din fire cam p-o ureche, năzdrăvan, Nu-l găseşti însă în faptă să fi fost vreun viclean; El şezând odată-n şcoală, ce îi dete-n simplul gând: - Ascultaţi, copii – le zise (cu-ntâmplare strănutând) - Să ştiţi d-astăzi înainte că eu când voi strănuta, Toţi bătând îndată-n palme să-mi ziceţi hair-ola1! Cu-ntâmplare dar odată găleata în puţ căzând Şi cu ce să scoată apă pentru şcoală neavând, Hogea porunci îndată ca din toţi ai săi şcolari Să se lase-n puţ s-o scoată vreunul…

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobândind Şi într-o zi toţi aceştia la păşune scoşi fiind S-a dus seara ca să-i strângă de pe câmp unde era Şi de sunt toţi ca să vază, începu a-i număra. Ieşind dar la număr tocma, pe unul încălecă, Luă pe toţi după urmă şi la casa lui plecă. Când mergea pe cale însă stătu iar a-i număra, Şi văzu că înaintea-i numai opt măgari era; Se uită, se miră singur cu unul ce s-a făcut, Şi văzând o groap-adâncă pe unde a fost trecut, Gândi că poate într-însa unul din ei a căzut, Când…

Trei negiobi mergând p-o vale Şi zărind un urs din cale Când suia cu groază-vie Şi intră în vizunie, Zise unul: - Ai să-l prindem Şi la vrun ţigan să-l vindem. Altul a zis: - Cum să poate Din vizunia-i a-l scoate? - Iacă cum, - altul iar zise Şi îndată se descinse – Daţi brâiele fiecare, Să facem un lung şi mare, Şi legăndu-mă pe mine Cu el de picioare bine, Să ţineţi strâns cu tărie Când voi intra-n vizunie, Ş-apucând pe urs dodată, Să mă trageţi voi îndată, Şi apoi d-aci scoţându-l Facem cu el ce n-e gândul.…