Author: Nicolae Filimon

A fost odata un împarat şi o împarateasa, amandoi tineri şi frumoşi, dar nu faceau copii. Într-o zi, veni la împaratul un arap buzat şi-i zise: – Sa traieşti, luminate împarate! Am, auzit ca împarateasa nu face copii şi am adus buruieni pe care, cum le-o bea, ramane grea. Împaratul lua buruienile de la arap şi porunci sa-i dea cal împaratesc şi un rand de haine de aur ce-ţi lua vederile de frumuseţe, apoi chema pe împarateasa şi-i dete buruienile sa le fiarba şi sa le bea. Împarateasa chema pe bucatareasa şi-i dete buruienile sa le fiarba, fara sa-i spuie…

A fost odata ca niciodata, daca n-ar fi, nici ca s-ar povesti; cand sa potcovea purecele cu noua sute nouazeci şi noua oca de fier, şi tot da cu spatele de cer; linguriţa scurta pe gura cui n-asculta. A fost odata trei fraţi olteni, dintre care unul era nazdravan. Într-o zi îşi ascuţira coasele şi plecara pe o campie. Dupa ce mersera şi iar mersera, dedera peste o livede de fan mare. Ei se oprira în loc şi o privira; dar fratele cel mai mare zise: – Ştiţi voi una, ma? – Ştim, daca ne vei spune, raspunsera ceilalţi doi…

A fost odata ca niciodata, daca n-ar fi, nici ca s-ar mai povesti, cand lupii beau tutun şi urşii faceau sapun, de-şi ungeau femeile feţele şi uncheşii barbile. A fost odata un împarat mare şi tare. Dupa ce batu pre toţi împaraţii pamantului şi le lua împaraţiile, se însura şi facu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mica cu luceafarul de dimineaţa iaraşi în frunte; şi toate erau mai frumoase decat zanele munţilor şi ale padurilor. Aceste fete se dusera la scaldat şi intrara într-o baie de marmura; dar deodata se ridica…