Povesti

Minunile Sfantului Sisoe- Sisoe incepe sa faca minuni

By George Topârceanu
Popa Nița tocmai ieșise-n curte sa sparga un dovleac la scroafa, cand intra pe poarta dascalul Ghița Pitac, cantareț la strana cea mare și om de-ncredere al sfinției-sale. – Ce-i, Pitac? Dupa obiceiul sau, dascalul nu prea se grabi sa raspunda. Ca sa mai prinda suflet, se șterse întai cu basmaua la nas și pe fața; apoi se uita cu luare-aminte la dovleacul din brațele popii și scuipa într-o parte. – Dandana mare, parinte… , începu el pe nas, ca era cam fornait la vorba. Ce e nu e bine. – Ne-a picat iar protopopul? se-ncrunta popa. – Nu, alta…
Citește
Povesti

Minunile Sfantului Sisoe – In rai

By George Topârceanu
Abia trezit din somn în coliba lui prizarita la marginea dinspre rasarit a raiului, sfantul Sisoe facatorul-de-minuni înalța pe glasul al șaptelea, cu un ochi închis și cu celalt deschis numai pe jumatate, o cantare de lauda împaratului ceresc, stapanul celor vazute și celor nevazute. Ieși apoi în prag, sa se spele pe ochi la soare cu apa rece dintr-o bardaca de lemn mirositor, pufnind și împroșcand în juru-i stropi de diamante. Dupa ce ispravi și aceasta treaba cu bine, îmbraca anteriul lui de șiac cafeniu, mai scurt ceva la spate decat dinainte, își lua de dupa ușa toiagul lustruit…
Citește
Povesti

Minunile Sfantului Sisoe – La un tintar

By George Topârceanu
– Facem un țintar, frate Sisoe? rasuna deodata, de la spatele lui, un glas cunoscut. Sisoe se întoarse, tresarind, și dadu cu ochii de un sfant lung și slab, care s-apropiase fara zgomot și se oprise la cațiva pași, în soare. Un anteriu prea scurt și cam ros de molii pe la poale îi îmbraca trupul deșirat. Acesta era sfantul Avacum, poreclit Habacuc, vestit în tot raiul ca jucator neobosit de țintar. – Porumb ori fasole? întreba el iar, uitandu-se la Sisoe ațintit cu ochii lui verzi și mari, din care nu clipea niciodata. – Porumb… raspunse Sisoe, fara putere…
Citește
Povesti

Minunile Sfantului Sisoe – Sisoe se pogoara pe pamant

By George Topârceanu
A doua zi dimineața, Sisoe se pogorî cu harzobul din cer, pe varful unui munte înalt. De-acolo ar fi putut cuprinde cu ochii toate întinderile lumii, daca piscul acelui munte n-ar fi fost pururi ascuns în nouri ca sa nu poata vedea nimeni de jos cele ce se întampla pe-acolo, pe sus: mai joaca o hora de iele, mai pogoara din cer cate-un sfant… ce nevoie sa știe oamenii tot? Dar asta-i, ca nici de-acolo, din mijlocul acelor neguri posomorate, daca te uitai în jos nu prea se vedea mare lucru. Zadarnic se ispiti deci Sisoe sa zareasca ceva, macar…
Citește
Poezii

La Pasti

By George Topârceanu
Astăzi în sufragerieDormitau pe-o farfurie,Necăjite si mânjite,Zece ouă înrosite. Un ou alb, abia ouat,Cu mirare le-a-ntrebat:– Ce vă este, frătioare,– Ce vă doare?Nu vă ninge, nu vă plouă,Stati gătite-n haină nouă,Parcă, Dumnezeu mă ierte,N-ati fi ouă…– Suntem fierte!Zise-un ou rotund si fraiseLânga pasca cu orez.Si schimbindu-si brusc alura,Toate-au început cu gura:– Pân’la urmă tot nu scap!– Ne găteste de paradă.– Ne ciocneste cap în capSi ne zvârle coaja-n stradă…– Ce rusine!– Ce dezastru!– Preferam să fiu omletă!– Eu, de m-ar fi dat la closcă,As fi scos un pui albastru…– Si eu unul violet…– Eu, mai bine-ar fi să tac:Asa galben sunt, că-mi vineSă-mi…
Citește
Poezii

Paragini…

By George Topârceanu
Pe-aici, A fost pământul binecuvântat De trei vlădici Şi de-un mitropolit primat. A fost odinioară şi-un castel Cu brâu multicolor de portolac. Şi-n fundul parcului, un lac Cu nuferi de argint pe luciu de oţel. A fost… Acum, abia se mai cunoaşte O baltă părăsită, la o parte, Singurătatea strigă din apele ei moarte Spre cer, cu glas de broaşte. Şi numai calul-dracului, Prin liniştea săracă dimprejur, Atinge faţa lacului Cu aripi de azur.
Citește
Poezii

Vin ţigăncile la crâng…

By George Topârceanu
Vin ţigăncile la crâng Să culeagă viorele, Vin cu fustele-n parâng Şi cu dancii după ele.   Şi e soare Pe ponoare, Şi miroase-n vânt a floare Pe cărările pustii,   Prin stufişurile goale Năpădite de basmale Şi de zdrenţe stacojii…   Vin ţigăncile grăbit, Să culeagă pe sub mladă Flori cu mâzgă de zăpadă Din huceagul adormit, Şi s-aducă-n paneraş Primăvara la oraş:   – Urzicele, urzicele, Ghiocei şi viorele, Albăstriţe de suhat! – Iarbă-mare, iarbă-mare, Să şi-o puie-n scăldătoare Fetele de măritat…
Citește
Poezii

Mi-a răsărit în suflet dorul…

By George Topârceanu
Mi-a răsărit în suflet dorul Ca o plăpândă floare-albastră, Şi-ntr-un amurg de seară dulce A înflorit iubirea noastră, – Dar tu te-ai îngrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastră…   În taina nopţilor tăcute, Când clipele se pierd mai greu, Eu am hrănit cu lacrimi floarea Ce-ntinerind creştea mereu, Dar azi chemând uitarea sfântă Smulg floarea sufletului meu.
Citește
Poezii

Clipe de zbucium

By George Topârceanu
Iubita mea, te simt aşa departe… Mi-ai pus pe frunte mâinile subţiri, – Dar, ca un zid puternic, ne desparte O pânză de cernite amintiri.   Fiinţa mea întreagă când te cere, Tu stai visând, nici ochii nu ţi-i mişti, – Şi câte taine pline de durere Se pierd în noaptea ochilor tăi trişti!   Eu chem osânda care mă omoară, – Sălbatic vântul patimii să bată, – Eu cer icoana ta de-odinioară, Pe care n-am văzut-o niciodată.   O, cum aş vrea durerea să mi-o-nşele! Atâtea nopţi pustii am adorat-o, I-am dat şi jertfa tinereţii mele Zâmbind… Tu numai…
Citește
Poezii

Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem)

By George Topârceanu
…Mai sus, la poalele pădurii, Se-mbină umbrele-n coroană Şi ca-n poveste se deschide În faţa noastră o poiană:   Mesteceni albi, cu ramuri goale, Pe margini codrul adormit Şi-n raza lunii, risipite, Căpiţe mici de fân cosit…   Aici nu-i nimeni să ne vadă În pacea nopţii-ncremenite, O, farmec negrăit de dulce Al sărutărilor oprite!…   Dar un fior prin noapte trece. Şoptesc copacii îngroziţi. Un tainic murmur, – ca o apă, – Coboară-n codrii adormiţi.   Vin freamăte nelămurite, Prevestitoare de furtună, Şi nouri vineţi, colo-n zare, Deasupra munţilor s-adună…   Acum pe bolta răzvrătită Aleargă cum îi poartă…
Citește
Poezii

Scrisori iubite

By George Topârceanu
Scrisori păstrate de demult… În liniştită zi cu soare, – Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascult Tăcerea voastră vorbitoare.   Ce fericit eram odată, Şi cât sunt ostenit de drum! Dar ea, – pe unde-o fi acum? Ce s-a făcut frumoasa fată?…   Că ne-am iubit ca doi nebuni, Iar astăzi nu mai am în faţă Decât un maldăr de minciuni Legate cu un fir de aţă.
Citește
Poezii

Cărturăreasa

By George Topârceanu
– Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să te fereşti să-l iei. Pentru că nu minte cartea, Ea ghiceşte orice gând, Vezi, cu dama cea de tobă, Ceartă, lacrimi pe curând. Dragoste pe drum de seară Cu un crai de ghindă, şi Gând la gând cu bucurie, Chiar o veste vei primi… Serioasă, visătoare, Cu ochi negri şi cuminţi, A rămas privind, copila, Gura babei, fără dinţi… – Cum e crai de ghindă, babo? – Nalt şi oacheş, fata mea. – Şi cu ochii mari şi umezi, Şi cam…
Citește
Poezii

Balada morţii

By George Topârceanu
Cobora pe Topolog Dintre munţi, la vale… Şi la umbra unui stog A căzut din cale.   În ce vară? În ce an? Anii trec ca apa… El era drumeţ sărman Muncitor cu sapa.   Oamenii l-au îngropat Într-un loc aiurea, Unde drumul către sat Taie-n lung pădurea.   Şi de-atunci, lângă mormânt, Plopi cu frunză rară S-au zbătut uşor în vânt, Zile lungi de vară.   Soarele spre asfinţit Şi-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea şi uitarea.   Dimineaţa ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Până-n preajmă-i vine.   Peste vârfuri…
Citește
Poezii

Romanţă în stil vechi

By George Topârceanu
Se stinge amurgul cu roşii văpăi, Şi noaptea de vară Coboară-n tăcere pe munţi şi pe văi, Înaltă şi clară.   La marginea apei să-şi caute vad O turmă s-abate. Răsare şi luna din codri de brad, În singurătate.   Măicuţele-n umbra părerii de rău Se duc să se culce; Din vale s-aude un glas de pârău Sălbatic şi dulce.   Odihna s-aşterne pe sfântul lăcaş Din vremea străbună. Şi numai o fată cu dor pătimaş Mai cântă sub lună.   Iubitul şi-aşteaptă s-o prindă în braţ La poală de munte, Şi lung s-o sărute cu dulce nesaţ, Pe ochi…
Citește
Poezii

Lacul

By George Topârceanu
În grămezi greoaie, norii Dintr-o parte străbătură Şi de chipul lor pătrunsă, Faţa lacului e sură.   Lângă apă, singuratic, Plopul trist, fără veşmânt, Jeluindu-şi frunza moartă Se îndoaie după vânt.   Pleacă unde după unde Şi mişcarea lor domoală Colo-n trestie pătrunde, Legănând o luntre goală…   Mult aş vrea în feeria Unei nopţi de mai, senine, Să plutesc pe apa-ţi clară, Cu iubita lângă mine,   Şi a undelor poveste Nesfârşită, s-o ascult… Dar aşa, cum eşti acuma, Lacule, îmi placi mai mult!
Citește
Poezii

Infernul

By George Topârceanu
I   „Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.” Dante … Trudit apoi, m-am aşezat pe-o stâncă. La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastie adâncă.   Şi străbătând a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină, Sclipeau în întuneric şapte stele.   Eu le simţeam arsura pe retină Şi-n van mă apăram, cu faţa-ntoarsă, De raza lor caustică şi fină.   Simţii atunci că-n juru-mi se revarsă Un pal amurg ce umple de-ntristare Văzduhul mirosind a piatră arsă.   Şi-n aburi de pucioasă, pe cărare, Văzui venind spre mine fără grabă Un om cu nasul dezolat şi mare.   Părea…
Citește
Poezii

Noapte de mai

By George Topârceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă. Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută braţul zâmbitoarei fete.   – Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă… Atât şopti, cu faţa la perete, Căci se temea acum să nu-l îmbete Ameţitoarea ochilor otravă.   Şi ea s-a dus… În clipa asta mare I-a aruncat din prag o sărutare Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume…   O, tu cea mai nebună dintre toate, Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume Atâtea zeci de mii de strănepoate!…
Citește
Poezii

În drum

By George Topârceanu
Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund în umbră Casa dragei mele.   Dar mi-a fost pesemne calea De-un duşman ursită: Am găsit lumina stinsă, Uşa zăvorâtă…   De trei nopţi aceeaşi cale Bate călătorul. Cine n-are dor pe vale Nu-mi cunoaşte dorul.   Gânduri triste, mâne sară Viu în ciuda voastră, — Şi de-o fi zăvor la uşă Intru pe fereastră!
Citește
Poezii

Bimbiriţichel

By George Topârceanu
I   Fraţii lui, băieţi şi fete, Au crescut mai pe-ndelete, Toţi plângoci şi dolofani. Cel mai tânăr dintre şapte Se numeşte Papă-lapte Şi-a-mplinit abia doi ani.   Toată ziulica ţipă – Nu stă locului o clipă, (Cere lapte), vrei-nu vrei. Biata mă-sa la tot pasul Trebuie să-i şteargă nasul Şi să-l aibă-n grija ei.   N-au nici capră, n-au nici vacă. Mama-i văduvă săracă. Numai Bimbiriţichel O ajută câteodată Când o vede supărată… Ce s-ar face fără el?   II   Într-o seară, o vecină Zice: – Vin de la grădină, Dintr-o margine de sat. Mă dusesem, eu cu…
Citește
Poezii

Plouă…

By George Topârceanu
Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ţine ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Şi când se crapă iar de ziuă, – plouă.   În faptul zilei, streşinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, – plouă, nu se-ncurcă!   Iar când s-arată soarele sărac. De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Că până la întoarcere, – te udă.   Există şi răstimpuri când se moaie, Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus, Şi cerul câte-oleacă, spre apus, Se luminează puţintel…
Citește
Poezii

Manon şi Des Grieux

By George Topârceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă. Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută braţul zâmbitoarei fete.   – Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă… Atât şopti, cu faţa la perete, Căci se temea acum să nu-l îmbete Ameţitoarea ochilor otravă.   Şi ea s-a dus… În clipa asta mare I-a aruncat din prag o sărutare Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume…   O, tu cea mai nebună dintre toate, Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume Atâtea zeci de mii de strănepoate!…
Citește
Poezii

Furtuna

By George Topârceanu
Nimeni n-a rămas în stradă. Norii negri vin grămadă. Zboară frunzele uscate În văzduh împrăştiate Şi salcâmii stau să cadă: Bate vântul, bate… A ieşit de la răscruce O femeie care duce Un copil de mână… Sună Porţi izbite de furtună Şi femeia face cruce: Fulgeră şi tună. Dar a norilor năframă Se sfâşie… Biata mamă, Cu puterile scăzute, Vrea copilul să-şi ajute Şi cu glas pierdut îl cheamă: – Hai cu mama, iute! L-a luat acum în braţe. Ploaia o izbeşte-n faţă. Bolta parcă-i spartă-n două… Cu mânuţele-amândouă El de gâtul ei s-agaţă: – Plouă, mamă, plouă!
Citește
Poezii

Şoaptele nopţii

By George Topârceanu
Întrebam aseară luna gânditoare: – Dacă prin poiene a rămas o floare Neculeasă încă pentru draga mea, – Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate, Pretutindeni unde m-ai văzut cu ea, Raza ta sfioasă printre crengi străbate De-mi încurcă paşii luminoase fire, Deşteptând în cale câte-o amintire, – Dacă până-n ziuă visurile trec Dar rămân în suflet, – pentru ce să plec?…   – Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna, Trist şi singur du-te, du-te! zice luna.   Şi-ntrebai lumina sufletului meu: – Dacă fără dânsa timpul trece greu, Dacă lângă dânsa mi-i aşa de bine, Spune-mi, suflet mândru, împăcat cu…
Citește
Poezii

Vin’, iubito

By George Topârceanu
Prin dumbravă se strecoară Vânt de vară, Şi cocorii, şir pribeag, În adânc senin plutesc. Cântă cucu în huceag: Cucule, câţi ani trăiesc? Îmbrăcatu-s-au în floare De ninsoare, Pomii toţi de prin livezi. Râul lunecă pe prund Aşa limpede că-i vezi Pietricelele din fund. Jos, în umbră de răchite, Tăinuite Viorele s-au ivit, Şi-n păr negru la femei Cât de albi au înflorit Parfumaţii ghiocei! Vin’, iubito! O poveste Tristă este Viaţa noastră când s-a stins, Dar e rai când o trăim. Vino! Domnul dinadins Ne-a făcut să ne iubim: A pus vara în dumbravă Şi-a zis: „Na-vă Crângul plin…
Citește
Poezii

Înserarea (Fragment dintr-un poem)

By George Topârceanu
După culmi de piatră sură când îşi pleacă-ncet mărirea, Soarele sărută codrii unde doarme mânăstirea. Între brazi feriţi de vânturi, lângă zid de stâncă drept, A durat-o-n vremuri grele domn viteaz şi înţelept.   Sus, la turla care-apasă boltă grea de cărămidă, Pe o lespede umbrită în privazul de firidă, Slova veche, ocrotită de al vremii sfânt Visternic, Spune leatul şi domnia voievodului cucernic.   Umbra lui veghează parcă din bătrânele chilii Prin despicătura neagră a ferestrelor pustii… Dar acum încremenită poarta schitului rămâne, Când coboară seara, nimeni n-o mai mişcă din ţâţâne.   Vremea-i macină cu-ncetul putregaiul sub zăbrele,…
Citește
Poezii

Catrene

By George Topârceanu
„N-o să mai iubesc”, zisese Biată-mi inimă naivă, Dar văzându-te pe tine, A căzut în recidivă.       Supărările iubirii Sunt ca ploile cu soare: Repezi, dar cu cât mai repezi Cu atât mai trecătore.       Musafiri la mine-acasă, Fără să-i poftesc vreodată, Am un şoarec, doi păinjeni Şi, din când în când, o fată.       La fereastra ta-mi zâmbiră Toate florile din glastră, Numai floarea cea mai dulce A fugit de la fereastră.       Cum pierzi noaptea cu cititul! Am trecut din întâmplare Şi-mi venea, aşa, să intru Şi să suflu-n lumânare……
Citește
Poezii

Iubitei întristate

By George Topârceanu
Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină, Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină, Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac, Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac…   Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire! Cu ochii mari şi limpezi, cu mijlocul subţire, Crăiasa mea iubită – regina florilor – Să-ţi dau o veşnicie de nesfârşit amor!   Să nu te văd iar tristă, – ci dornică de viaţă, Cu zâmbetul pe buze şi rumenă la faţă, Să uiţi c-ai mers odată pe-al vieţii aspru drum, – Să nu te mai ajungă durerile de-acum….
Citește
Poezii

Acuarelă

By George Topârceanu
În pădurea de cristal Ca un alb decor de teatru, Stau copacii vertical (Trei plus douăzeci şi patru).   Înger trist de abanos, Înger mic S-a trezit cu faţa-n jos Într-un cuib de borangic.   Un luceafăr ideal, Verde i s-a prins pe gene, Ca un fulg de papagal Din păduri braziliene.   Iar căpşunii de pe jos Îi trimit în nări mireazmă De tămâie şi aghiazmă, Pruncului de abanos.
Citește
Poezii

Balada popii din Rudeni

By George Topârceanu
De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni.   Şi-n priveliştea bogată Sus pe culme, jos pe drum, Iarna palidă-şi arată Plăzmuirile de fum.   Somnul revărsat în fire, Gerul sfânt al Bobotezii A-nchegat argint subţire Peste faldurii zăpezii   Şi, legând în gheaţă stropii, Bura care-n aer joacă A ţesut pe barba popii Fire lungi de promoroacă.   Bolta sură ca cenuşa, Codrii vineţi – dorm adânc. Sună numai căldăruşa Atârnată de oblânc.   Bate Surul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor, Calcă rar şi cu zăbavă Lunecuşuri de pripor.  …
Citește