Darurile
Se întunecase de-a binelea. Lipiţi unul de altul, Fritz şi Maria nu îndrǎzneau sǎ mai rosteascǎ nici un cuvant. Înclipa aceea rǎsunǎ limpede un sunet cristalin : cling – cling, cling – cling! Uşile se deschiserǎ larg şi din odaia cea mare navǎli o luminǎ puternicǎ. Copiii rǎmaserǎ încremeniţi în prag, exclamand uimiţi :”A!” Pǎrinţii se îndreptarǎ spre uşǎ şi, luandu-i de manǎ, le spuserǎ: -Veniţi, haideţi veniţi, dragi copii! Amandoi copilaşii priveau însǎ muţi de uimire, cu ochi strǎlucitori. Abia dupǎ un rǎstimp Maria a izbutit sǎ exclame, oftand adanc: – Vai ce frumos, vai ce frumos! Bradul înalt…