PoveștiPentruCopii.com

Cât ne iubeam, şi cum credeam odată Că-i un amor ce nu se va mai stinge, Că tot ce-n gândul nostru se răsfrânge E-o lume veşnică ş-adevărată ! De multe ori, dorinţa de-a te strânge La piept, mai caldă, mai […]

Te-ador, ş-a mea gîndire în veci neadormită Veghează ca o mamă la gingaşul tău sîn, Şi-n noaptea cea adîncă, cînd tu dormi liniştită, Cînd trec visuri frumoase prin sufletu-ţi senin, Cînd îngerii din ceruri la tine se scoboară Prin somn […]

Ce proşti mai suntem amândoi! Comori de plăceri dorm în noi, Şi cum le-ar putea deştepta O clipă din dragostea ta! E oare-o virtute-a răbda? … Cu zâmbetul tău mă-nfiori, Stăpâna atâtor comori: Eu ştiu că mi-ai da, dac-aş cere, […]

Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?… Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri… toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor […]

Şi mă-ntrebi de te-am iubit? Spună-ţi cît mi-ai fost de dragă bolţile cereşti şi sfinte, Martori dezmierdării noastre. Plîng cînd îmi aduc aminte Cît am fost de fericit. Şi mă-ntrebi de ce-am fugit? Spună-ţi cît ai fost de crudă bolţile […]

Să plec? Ah, mult e dureros Să plec de lângă ea. Din sufletu-mi pustiu, noptos, Să sting drăguţa-i stea. Căci o iubesc cum n-am iubit Fiinţă-n viaţa mea. A, traiul meu va fi cernit Departe dus de ea. Şi când […]

Noaptea s-a lăsat pe vale, şi cătunu-i adormit. În bordei sărac, la vatră, suflet trist şi chinuit, Fără somn, tânăra mamă copilaşu-şi ţine-n poală, Şi plângând îl netezeşte pe obrajii arşi de boală. De cu sară mititelul încetase să mai […]

Cum curge vremea şi ne-ngroapă! Ia vezi ce mare te făcuşi: Mai ieri, erai numai de-o şchioapă, Când te pierdeam printre păpuşi; Când te dam huţa pe picioare, O minunică răsfaţată, Şi te-ntrebam care-de-care : Ce eşti mata – băiat, […]

Ca-n basme-i a cuvântului putere: El lumi aievea-ţi face din păreri, Şi chip etern din umbra care piere, Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri. El poate morţii din mormânt să-i cheme; Sub vraja lui atotputernic eşti, Străbaţi în […]

M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind – privirea mea-nsetată Se pierde-n orizonturi largi, senine. De-acum, ispititori, în van mai cată Viclenii ochi … îi ştiu atât de bine! O, nu mai tremur […]

Pentru ochii tăi răpit-ai Foc din stele și din soare, Pentru buza ta furat-ai De la roz’ a ei coloare. Gingășia, frăgezimea Ce se joacă pe-al tău sân, E plăcută, dar furată, Ai furat-o de pe crin. Râsul, nevinovăția De […]

O, dar e mişelnic lucru singur zilele să-ţi curmi! Ce cumplit îmi vânturi mintea, şi cu ce-ndârjire-mi scurmi Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îţi stau în faţă! Simt că-nnebunesc… Mă turburi. Fugi cu neagra ta povaţă. Înţeleg, împărăţia ta, cu […]

Minciuna stă cu regele la masă… Doar asta-i cam de multişor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de […]

Ieri! … cenuşa ce păstrează forma încă neschimbată, Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată, Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorţii vânt; Ieri … poveste, cu eroii – oase putrede-n mormânt. Astăzi? … lampă ce […]

Eu vreau cântări de veselie. Că tu ești trist, ce-mi pasă mie? Nici vreu să știu de ce te doare, De grijile ce te frământă, De inima ta care moare… Tu ești poet, deci cântă. De te urăsc, de te […]

M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind – privirea mea-nsetată Se pierde-n orizonturi largi, senine. De-acum, ispititori, în van mai cată Viclenii ochi … îi ştiu atât de bine! O, nu mai tremur […]

Cum m-adînceşte-n visuri lăuntrul tău feeric, Şi cît îmi pari de sfîntă!… Tu mă uimeşti, pădure, Cînd pe sub bolţi tăcute şi pline de-ntuneric, Las paşii să mă poarte şi gîndul să mă fure… Cum m-adînceşte-n visuri lăuntrul tău feeric!… […]

Acum, cînd nu ne mai iubim, Vino cu mine-n ţintirim, Acolo unde, îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri îngheţate De vreme şi de nepăsare. Căinţa-nlătură-ţi, şi vină: Nici eu, nici tu nu eşti de vină. Ce de mai cruci […]

Greu la deal, şi greu la vale, Nu-s bucate, nu-s parale, Toţi sunt lefteri, Negustorii n-au afaceri, Preoţii n-au cununii, Moaşele n-au faceri. “Biruri noi!” guvernul strigă, Iar ţăranul: “Mămăligă!”… Nu-s parale, nu-s: Ce mai plănuiţi palate Şi oraşe ca-n […]

Lui V. A. Urechiă Din bordei — de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită — ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase, Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase Astor molii, astor ciocli, dezmăţaţi copii […]

Eram pribeag pe-o lume obscură şi pustie. Plângeam când tu, cerească şi vecinică făclie, Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mers Şi ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai şters. Eram străin, şi ţie ţi-a fost milă de mine. […]

Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede şi înnegrite Se-ncovoaie; şi pe şirul de schelete-nţepenite, Ca pe nişte coarde-ntinse, trist arcuş vântul ce bate Cântă epopeea morţii, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită […]

Aur, subt a mea privire Cît de drăgălaş luceşti, Tu eşti glorie, tu mărire, Fericirea mea tu eşti! Înjosit, plin de ruşine, Pentru tine vieţuiesc, Stînd pe-un tron ce nu-i de mine, Într-o ţară ce urăsc. Pînă ce n-oi calici-o, […]

Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată, Să simt din nou a vieţii primăvară, În drumul meu pustiu să mai răsară, Ca din poveşti, o zână adorată. Să scriu răvaşe lungi, şi-n orice sară Să trece pe la […]

A revenit frumoasa primăvară; Copacii parcă-s ninşi de-atâta floare; Dorinţi copilăreşti, renăscătoare, Fac inimile noastre să tresară …. Iubire e în razele de soare, Şi farmec în a codrului fanfară, Şi visuri dulci în liniştea de sară: În cer şi […]