Author: Ion Agarbiceanu

În fiecare primavara, Petrişor şi Ancuţa mureau de teama ca s-au uscat salcamii peste iarna. Toţi pomii din gradina lor înfloreau, înverzeau, numai salcamii înalţau braţe negre în vazduh. Pareau o aratare urata şi de spaima. Cireşii, prunii, vişinii, merii, perii se împodobeau cu puzderia de flori albe ori trandafirii şi, cand batea vantul dinspre gradina, mireasma lor umplea ograda, numai salcamii, la bataia vantului, nu faceau decat sa-şi scuture pastaile uscate, care nu cazusera peste iarna. În toata dimineaţa, cand ieşeau în curte, copiii se apropiau de salcami şi, cand vedeau întaii muguri şi întaiele frunzuliţe, chiuiau de bucurie…

Se împraştiase de mult, topindu-se în vazduhul limpede, fara nici o urma, fumul ce se înalţase dis-de-dimineaţa peste sat, cand femeile pregatisera mancarea pentru pranz, înainte de a pleca la lucru pe camp. Se mistui şi mirosul fierturilor înacrite cu oţet, ce patrunsese din tinzi, din întruchiparile de scanduri înnegrite, unde erau improvizate bucatariile de vara prin curţi şi pe uliţe.Aerul era iaraşi pur, racoros şi subţire, aşa cum ramasese peste noapte. Soarele înca nu rasarise. Oamenii îşi ispravira treburile de dimineaţa din gospodarii: îşi dadura în stava caii, scoasera sub biciul lung al ciurdarilor vitele, fugarira porcii flamanzi în…

Primavara fusese secetoasa pana dupa Sangeorgiu, araturile grele, cu brusi mari si tari, asa ca plugarii nici nu cutezara sa arunce grauntele de porumb sub brazda. De ce ar fi semanat?Sa hraneasca norii de ciori care se lasau cand ici, cand colo,peste araturi? De unde se vor fi adunat atatea ciori de cele mari, cu aripile sure, tivite cu negru? Incercasera o vreme cu grapile de fier sa sparga brusii, dar coltii sareau de pe un brus pe altul si nu-i puteau zdrobi. Plugarii erau tacuti, incruntati: isi schilavisera vitele cu aratul in cremene si cu zadarnice incercari de grapat.…

Flutura rar cate un fulg de nea prin vazduhul sur. Se opresc pe-o clipa nehotaraţi, apoi coboara iar şi iar se opresc. Parca le pare rau dupa înalţimea din care vin, se simt straini în lume şi se tem de ce vor afla, jos pe pamant. Uneori îi prinde o unda de vant şi-i matura de nu se mai vad şi trece o vreme pana ce îndraznesc sa coboare alţii. Ii marura şi din curte, de pe pamantul îngheţat PE CARE s-au aşezat, uşor, ca nişte scame de pene. Nu e frig. A fost înainte cu cateva zile, pana a…

La inceputul saptamanii fluturau rar cativa fulgi de nea prin vazduhul sur. Se opreau pentru o clipa nehotarati, apoi coborau iar si iar se opreau. Parca le parea rau dupa inaltimile din care veneau. Numai la o saptamana si iarna s-a instapanit peste lume,pana la marginea zarii. -Cojoc gros ca in anul acesta n-a mai avut dumneaiei de mult, vorbesc intre ei batranii. Ulitele satului sunt acoperite de un covor alb si gros. Casele par mai mici, dormitand sub acoperisurile grele. Gerul s-a mai muiat si copiii sa-tului au si pornit cu saniutele pe coasta. Locul e larg, asa incat…