Author: Emil Garleanu

Toamna! Padurea fumega. Negurile se lasa perdeluind zarile. Pasarile se rotesc în înalt, se deşira, iar se strang şi iar se raresc, apoi îşi aleg calauzele, le pun în frunte,…

In odaie e tacere. Prin fereastra deschisa soarele scoate sclipiri din sticlaria de pe poliţi. In faţa iconostasului clipoceşte candela. Pe masa din mijloc, sta deschis, uitat acolo de catre…

Pe lacul luciu din gradina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestrabatute de nici un foşnet, pe lacul adormit ce pare o uriaşa lespede de cristal ce…

O clipa ţinu noaptea, cat ţin nopţile de vara, cand întunericul e numai o strangere de aripi a luminii. Şi totuşi îndata ce se trezi fluturul, în racoarea umeda a…

Şi paserile se înţeleg între ele. Dumneavoastra poate nu ma veţi crede. Atatapaguba! Dar eu ştiu multe asupra lucrului astuia de la gaiţa mea, de la gaiţa mea care, fiindca…

Facuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pamantului. Îi ramasese de înviețuit numai cateva. Pe acestea se hotarî sa le plasmuiasca dupa sfatul celorlalte. Astfel putea sa cunoasca și inima și mintea…

S-a desfacut din mugur, într-o dimineaţa calda, a începutului de primavara. Cea dintai raza de soare s-a împletit pe ea, ca o sarma de aur, facand-o sa tremure de fericirea…

Gaiţa mea e foc. V-am destainuit paţania ciocanitorii şi de-atunci şi-a pierdut încrederea în mine. O saptamana întreaga am rugat-o pana sa-şi ţie cuvantul, sa-mi spuie cum au capatat pasarile…

E batran. înţelege ca-i batran, ca-i netrebnic, ca cele cateva zile ce i-au mai ramas sunt o povara pe capul tuturor. De cand s-a şi îmbolnavit nu-l mai striga nimeni,…

O zi înabușitoare ca aceasta nu mai coborase Dumnezeu pe pamant. Se coșcovise scoarța copacilor, se scorojisera frunzele, iarba se macinase, pamantul se facuse cenușa. Izvoarele secasera; locul balților nici…

S-a trezit în campiile întinse, acoperite de ierburile dese, culcate de vanturi, ale Ungariei. In mijlocul lor s-a ţinut catava vreme de mama lui, o iapa oarba ce sta razleţita…

S-a desprins raza din ghemul ei de aur şi-a ratacit prin senin. Şi-n întaia zi, tremuratoare, cauta pe ce sa se opreasca. Intr-o poiana, din mijlocul unei paduri, gasi urma…

E calatoare! A ieşit din muşuroi furnica, şi-a pornit, cum face în fiecare dimineaţa, a pornit sa vada lumea… Ea ştia ca ochii duc şi mintea întoarce; ca vazand multe,…

Sub lumina trandafirie a unui bland apus de soare, pamantul pare adancit într-o odihna neclintita: frunzele aţipesc, pregatindu-se pentru tihnitul somn al nopţii; în departari, miriştile scanteiaza singuratice, ca nişte…

Soarta se vede ca-i menise aşa: sa fie vecini şi sa fie duşmani. Şi amandoi cucoşi frumoşi. Unul negru, cu toate lucirile pe care negru le poate da în mangaierea…

S-a ridicat, deodata, din prapastia întunecoasa, umeda a munţilor falnici. Şi doritor de lumina, în aceasta dimineaţa scaldata de soare, a întins aripele, ca o flamura, deasupra brazilor batrani. S-a…

Pe muşchiul gros, cald ca o blana a pamantului, caprioara sta jos langa iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui, şi…

La o margine de drum înflori si trandafirul. Si a fost o minune, caci floarea trandafirului era asa de gingasa, asa de alba, ca parca de la ea se luminase…

In nucul stufos din marginea ograzii, gainile, cocoţate de cu seara pe crengi, dorm duse cu capul subt aripe, împraştiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai…

E de neam! Între toate lighioanele lumii, gandeste el, nu era alta care sa aiba stramosi mai alesi si mai de viata. Pamantul era o nimica toata, un bot de…

E înca întuneric. Pamantul e jilav de roua şi brazdele rasturnate în ajun, de catre fierul plugului, miroase a proaspat. In vazduh o raţa salbatica zboara, furişandu-se, macaind speriata, ca…

O casa, o livada_si o curte mare. În casa stau stapanii; în livada sunt pomi roditori; în curte felurimi de pasari. Asa, în curtea aceasta s-au întamplat multe si marunte,…

Cum venise pe lume nici el nu-şi dadea seama. S-a trezit ca dintr-un somn şi parca era de cand pamantul. Nu simţise nici durere, nici bucurie. Şi mult îşi muncise…

In odaie linişte. Linişte şi-un miros! Pe poliţa din dreapta, pe o farfurie, sta uitata o bucata de caşcaval. Mirosul de branza proaspata a strabatut pana la cel mai îngust…

E mare, negru ca întunericul; numai varful labelor sunt albe, ca si cand lumina zilei i le-ar fi patat într-adins. Din capul cu fruntea puternica, mare, ochii verzi înfloresc noaptea…

In revarsat de zori, pe balta, lumina face minuni. Pe faţa apei sclipesc, ici, sfarmaturi de oglinzi, colo, placi de oţel; comori de galbeni între trestii. în nuferi, ca-n nişte…

L-a dus ciobanul, de urechi – ca pe-un biet magar ce era. I-a pus o poclada, pe poclada şaua de lemn, şi i-a strans chinga bine, caci aveau sa mearga…

Nu trebuie sa fii cat un munte de mare ca sa poţi judeca. Ci de-ai fi cat o neghina, ori cat un fir de colb, daca ai în capuşorul tau…

S-a trezit ciocarlia în chemarea prepeliţei: pitpalac! Cerul abia se rumenise; picaturile de roua înca nu se prefacusera în margaritare; luceafarul tot facea din ochi pamantului. Dar peste puţin deodata…