Singura! In tot cuprinsul campului larg, dansa nu se zarea, decat numai cand vantul culca ierburile înalte, şi ea ramanea în picioare, alba cum e laptele, cu coama împraştiata peste ochii orbi, cu coada lunga, încolacita de-a lungul picioarelor subţiri. […]
Nedespartite
Toamna! Padurea fumega. Negurile se lasa perdeluind zarile. Pasarile se rotesc în înalt, se deşira, iar se strang şi iar se raresc, apoi îşi aleg calauzele, le pun în frunte, şi-n varf de sageata calatoresc. Se ridica stolul sus-sus, pe […]
Singuratecii
Pe lacul luciu din gradina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestrabatute de nici un foşnet, pe lacul adormit ce pare o uriaşa lespede de cristal ce acopera o alta gradina fermecata, lebada – barbatul ramas singur […]
CIOC! CIOC! CIOC!
Şi paserile se înţeleg între ele. Dumneavoastra poate nu ma veţi crede. Atatapaguba! Dar eu ştiu multe asupra lucrului astuia de la gaiţa mea, de la gaiţa mea care, fiindca am învaţat-o sa vorbeasca omeneşte, mi-a descoperit cateva taine ale […]
Dupa asemanarea lor
Facuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pamantului. Îi ramasese de înviețuit numai cateva. Pe acestea se hotarî sa le plasmuiasca dupa sfatul celorlalte. Astfel putea sa cunoasca și inima și mintea acelor carora le daduse suflet mai dinainte. Așa, dupa povața […]
In fel de fel de fete!
Gaiţa mea e foc. V-am destainuit paţania ciocanitorii şi de-atunci şi-a pierdut încrederea în mine. O saptamana întreaga am rugat-o pana sa-şi ţie cuvantul, sa-mi spuie cum au capatat pasarile penele lor aşa de minunate la vedere. Ascultaţi ce-am vorbit […]
Pasare de noapte
O zi înabușitoare ca aceasta nu mai coborase Dumnezeu pe pamant. Se coșcovise scoarța copacilor, se scorojisera frunzele, iarba se macinase, pamantul se facuse cenușa. Izvoarele secasera; locul balților nici pas sa se mai cunoasca. Ici, colo, cate o șuvița […]
Puisorii
Sub lumina trandafirie a unui bland apus de soare, pamantul pare adancit într-o odihna neclintita: frunzele aţipesc, pregatindu-se pentru tihnitul somn al nopţii; în departari, miriştile scanteiaza singuratice, ca nişte ţesaturi de fir; iazul îşi aşterne faţa umeda, sorbind, pana […]
Luptatorii
Soarta se vede ca-i menise aşa: sa fie vecini şi sa fie duşmani. Şi amandoi cucoşi frumoşi. Unul negru, cu toate lucirile pe care negru le poate da în mangaierea luminei. Gulerul şi penele subţiri, moi ca matasea, ce-i atarnau […]
Trandafirul
La o margine de drum înflori si trandafirul. Si a fost o minune, caci floarea trandafirului era asa de gingasa, asa de alba, ca parca de la ea se luminase dimineata aceea de primavara. Si-avea crengile lucii, rumene ca margeanul, […]
Cantaretul
E de neam! Între toate lighioanele lumii, gandeste el, nu era alta care sa aiba stramosi mai alesi si mai de viata. Pamantul era o nimica toata, un bot de huma ce orbecaia far’ de nici un capatai, prin vazduh, […]
Ca soarele!
O casa, o livada_si o curte mare. În casa stau stapanii; în livada sunt pomi roditori; în curte felurimi de pasari. Asa, în curtea aceasta s-au întamplat multe si marunte, caci unde-s pasari multe, dragostea-i stapana. Nu mai de parte, […]
Gandacelul
Cum venise pe lume nici el nu-şi dadea seama. S-a trezit ca dintr-un somn şi parca era de cand pamantul. Nu simţise nici durere, nici bucurie. Şi mult îşi muncise gandul: cum rasarise, şi-al cui era? Mic cat un fir […]
Cand stapanul nu-i acasa!
In odaie linişte. Linişte şi-un miros! Pe poliţa din dreapta, pe o farfurie, sta uitata o bucata de caşcaval. Mirosul de branza proaspata a strabatut pana la cel mai îngust colţişor al casei. Şi din gaura lui, din gaura de […]
Cat un fir de neghina
Nu trebuie sa fii cat un munte de mare ca sa poţi judeca. Ci de-ai fi cat o neghina, ori cat un fir de colb, daca ai în capuşorul tau scanteia dumnezeiasca ce cuprinde lumea, ţi-i de ajuns: ştii ce […]