Menu

Ion Minulescu

Amiază rurală

Am plecat… Necunoscutul mi-a zis: “Vino, te aştept”. Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare Şi-am păşit cu majestatea ultimului înţelept Pragul vechilor legende Mâzgălite la-ntâmplare Pe un colţ de pergament!… Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porţi, Şi-astăzi rătăcesc în golul dintre soare şi pământ… Şi ce-ncet mă duce vântul – Parcă-ar duce la mormânt […]

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet, Şoseaua urcă-ncet… încet… Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală – Dar naţională!… Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar în copacii ei… Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă… În timp ce linia […]

Roamnata Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata… Eu cred c-a fost o scurta nebunie… Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut sa fie Noi nu vom sti-o poate niciodata… A fost un vis trait pe-un tarm de mare. Un cântec trist, adus din alte tari De niste pasari albe – calatoare Pe-albastrul razvratit al altor mari Un cântec […]

Romanţa inimii

Inimă – ciutură spartă – Cui mai duci apă la poartă, Daca nimeni nu mai trece Să-ţi soarbă din apa rece – Apă bună de descântec De la ochi până la pântec?… Inimă – ciutură goală – Cine te spoi cu smoală Şi te-ascunse în ogradă, Nimeni să nu te mai vadă, Ca să-ţi mai […]

Romanţă fără ecou

Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an… Îţi mulţumesc!… Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?… Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?… Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu te-ai […]

În aşteptare

Nu ştiu ce s-a schimbat în mine, Dar simt că s-a schimbat ceva- Ceva la fel ca după-o boală grea, Când simţi că-ţi este mult mai bine!… Am fost cândva bolnav cu-adevărat?… Sau boala mea n-a fost decât Coşmarul unui vis urât Din care abia acum m-am deşteptat?… Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş […]

Romanţa ei

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră, O cupă de cristal, Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră – Simbolul unui rendez-vous banal – Oricine-ai fi, să intri fără teamă, Căci gura mea te-aşteaptă Şi trupul meu te cheamă!… Necunoscut, sau prieten vechi, Nu-mi pasă!… Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă, Căci casa mea […]

Rânduri pentru Mi-Tzu-Ko

Zi cu soare, După ploaie!… În odaiea mea – odaie Albă, Veselă Şi mică, Cu parfum de levănţică – Braţele noastre se-ndoaie Ca patru raze de soare – Patru suliţi paralele, Ce pătrund printre perdele Înfigându-şi în covoare Vârfurile lor rebele!… Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko, Că-n grădină nu mai plouă Şi-n odaia mea cea mică, […]

Celei mai aproape

De ce-ţi sunt ochii verzi – Coloarea wagnerianelor motive – Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare? De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare? Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare Din Babilon, Şi din Ninive? De ce, când plângi, În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale De trandafiri, De chiparoase, […]

Isprava toamnei

lui Mircea Demian Toamna, fată deocheată Biata fată!… Deocheată, dar frumoasă Şi cochetă, Mi-a intrat odată-n casă, Indiscretă, Să mă-ntrebe ce mai fac… Ce problemă viitoare Mă mai doare… Ce ţigări de foi mă otrăvesc Când vorbesc… Şi ce fel de coniac Beau când tac… Şi de-atunci Nu vreau să spun de când Am rămas […]