Author: Alexandru Mitru

Traia odata un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţa. Cat era ziua de mare, Iliuţa nu ştia altceva sa faca decat sa doarma. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţa şi i-a zis: —De maine sa mergi la lucru şi sa nu te intorci pana nu ai sa caştigi un galben. A plecat Iliuţa. S-a facut ca munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben. —Iata, tata, banul muncit! Parintele a luat banul şi l-a aruncat in foc spunand: —Acesta nu e ban caştigat de tine! A plecat Iliuţa.…

I-adevarat ca întamplarea asta s-a petrecut de mult. Viţa de vie se urca pe araci ca şi acuma. Dovleacul se tara pe jos,precum îi este obiceiul. -Ia da-te jos de-acolo, se raţoi dovleacul. Mai lasa şi pe altul sa se urce pe arac! -Ce vrei dovleacule? De ce eşti suparat? raspunse viţa de vie. -Aşa, a spus ţafnos dovleacul. De ce sa stai într-una pe sus, iar eu sa-mi port fructul prin praf? Doar pentru ca ţaranul n-a vrut sa-mi puna şi mie un arac? -Ţaranul a ştiut ce face, a grait bland viţa de vie. S-au tot certat în…

Pacala şi Tandala au mers împreuna prin lume o buna bucata de timp. Şi, iacata, într-o noapte, dupa ce strabatusera un drum plin de hartoape, pe cand erau sfarşiţi de oboseala, au ajuns într-un sat. În sat, oamenii se culcasera. Nici o luminiţa nu mai sclipea pe la ferestre. – Am ajuns prea tarziu! s-a oprit locului Pacala. – Ca sa mai suparam pe cineva la ceasul acesta ar însemna sa ne facem un mare pacat, şi-a dat cu parerea Tandala. – Mai bine ştii ce ma gandesc? Sa dormim în biserica. – Aşa e. Bine zici. Tot nu e…