Bătrânul ţăran şi moartea

Un bătrân prea istovit de nevoie şi de trudă, Iarna, când era frig mare, sau toamna, pe vremea udă, Adunând puţine lemne în codru cu depărtare, Le-au ridicat în spinare, Şi abia stând pe picioare, se întorcea tremurând Către al […]

Ţânţarul şi păstorul

Un păstor dormea la umbră, având păzitor pe câini, Iar un şarpe văzându-l, iese de sub spini, Se târăşte pân’ la dânsul cu limba de venin plină, Voind să-l muşte de moarte… Iar unui ţânţar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă, […]

Lupul şi păstorul

Lupul oarecând, Lângă stână stând Şi prin gard privind, Au văzut ciobanul alegând un miel, Ce au fost mai gras, Şi tăindu-l făr’ de milă, l-au pus frumos în frigare, Iar câinii se uita stând lângă el. Deci lupul, oftând, […]

Ţăranii şi pâraiele

Nemaiputând să rabde ţăranii Pagube şi jafuri multe, Ce le făcea în toţi anii Pâraiele ce curg din munte, S-au dus să se tânguiască, cerând milă şi dreptate La râul acel mai mare, În care curgea pâraiele toate; Deci plânsoarea […]

Domnia elefantului

Acel mare şi puternic, Măcar cât de bun să fie, nemândru şi răbdător, Însă fiind făr’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic Să fie cârmuitor; Căci odată elefantul s-au rânduit în domnie, Şi măcar că ei, fireşte, au multă […]

Ciuma dobitoacelor

La o grea boală de vite leul au şi hotărât Ca să adune la sfat fiarele şi dobitoace, Care, neavând ce face, Debile şi istovite, cum au putut s-au târât Şi cu umilinţă mare pe lâng-a lor împărat Toate s-au […]

Drumeţii şi câinii

Doi prieteni sara la un loc mergea, Şi de-a lor interesuri între ei vorbea, Şi iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alţii, de prin alte curţi, Sărind i-au împresurat. Şi aşa erau de mulţi, […]

Vulturul şi paingănul

Zburând vulturul cu fală decât nourii mai sus, În sfârşit, el se coboară spre a Caucazului munte, Şi acolo pe un cedru de-o sută de ani s-au pus, De unde privea sub sine oblaste nemărginite; Acolo pe şes pâraie curgând […]

Vulturul şi albina

Fericit om este care se preamăreşte în lume Prin servicii şi vrednicie, Făcând sunet între oameni a lui isprăvi mari şi nume, Dar cât îi demn de cinste şi cel ce în sărăcie Necunoscut şi smerit trudeşte şi osteneşte Pentru […]

Frunzele şi rădăcina

Într-o zi de primăvară, frumoasă şi seninată, Frunzele verzi a pădurii, umbrind o costişă toată, Au început cu zefirii într-acest chip să şoptească Şi să fălească A lor desime tufoasă Şi umbroasă, Zicând: „Au nu noi suntem podoaba a văilor […]