Author: Fratii Grimm

Au fost odata doi feciori de împarat, care au pornit sa-și încerce norocul prin lume, și feciorii aștia au ajuns sa duca o viața atat de ticaloasa și deșarta, ca n-au mai avut îndrazneala sa calce pragul casei parintești. Și cum trecuse vreme, nu gluma, și nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca în cautarea lor. Dar cand dadu în sfarșit de frații sai, aceștia începura sa-și bata joc de dansul: – Auzi, prostanacul, sa creada c-o sa poata razbi prin lume, cand noi, mai isteți decat el, n-am prea…

A fost odata un om și omul asta avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei îl poreclisera Prostila și-l luau în ras și-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Într-o buna zi, cel mai mare dintre frați vru sa se duca în padure sa taie lemne și, mai înainte de a pleca, maica-sa îi puse-n traista un cozonac bine rumenit și tare gustos și-o sticla cu vin, ca sa aiba cu ce-și potoli foamea și setea. Și de cum ajunse în padure, flacaul nostru se și întalni cu un omuleț batran și tare carunt. Dupa…

A fost odata un croitor și un giuvaergiu și au pornit ei împreuna la drum, ca aveau amandoi cam aceeași ținta. Și mergand ei așa, într-o seara, dupa ce soarele apuse în dosul munților, numai ce le venira în auz sunetele unui cantec îndepartat, care se deslușea din ce în ce mai mult. Și cum cantecul suna ciudat dar și deosebit de placut, își uitara de orișice oboseala și-o luara repede înspre partea de unde venea cantecul. Luna rasarise de-acum pe cer și lumina drumul ca ziua, așa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliște.…

A fost odata ca niciodata un taietor de lemne tare nevoiaș și omul asta își avea cascioara la marginea unui codru nesfarșit, unde-și ducea viața împreuna cu nevasta-sa și cei doi copii ai sai. Și pe baiețel îl chema Hansel, iar pe fetița Gretel. De sarmani ce erau, nu prea aveau cu ce-și astampara foamea. Și-ntr-o buna zi, întamplandu-se sa se abata asupra țarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-și agoniseasca nici macar painea cea zilnica. Seara în pat, pe bietul om începeau sa-l munceasca gandurile și, zvarcolindu-se neliniștit în așternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida.…

A fost odata un țaran sarac și țaranul asta sta într-o seara în fața vetrei și dregea focul alaturi de nevasta lui care torcea. Și-n tacerea ce se așternuse în odaie se auzi deodata glasul barbatului: – Ce rau e ca n-avem și noi copii! Casa noastra e atat de pustie și de trista, pe cata vreme în casele altora e numai forfota și veselie… – Asta așa-i, raspunse femeia, oftand. De-am avea macar unul singur și chiar de-ar fi micuț cat degetul cel mare de la mana și înca aș fi mulțumita și l-aș iubi din toata inima. La…

A fost odata ca niciodata o domnița și domnița asta era atat de fudula, ca nu-i mai intra nimeni în voie. Și de se întampla sa vie vreun flacau în pețit, îl punea numaidecat sa-i ghiceasca vreo ghicitoare și de n-o putea dezlega, îl arunca fara mila, batjocorindu-l în fel și chip. Trecura așa nenumarate randuri de pețitori pe la curtea împarateasca și-n cele din urma, vazand ca n-o scoate cu nici unul la capat, domnița porunci sa se dea sfara-n țara ca se va marita cu acela care va fi în stare sa-i dezlege o ghicitoare și ca n-are…

A fost odata un batran împovarat de ani. Și de batran ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slabise și-i tremurau genunchii la orice mișcare. Cand ședea la masa sa manance, abia mai putea sa țina lingura în mana: varsa ciorba pe masa, iar uneori îi scapau chiar bucaturile din gura. Și vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia, fiul și nora-sa se umplura de scarba. Nu-i mai așezara sa manance cu ei la masa, ci-l pusera într-un colț, langa vatra. Și din ziua aceea îi dadeau mancarea într-o strachina de lut, și nici macar atat cat sa se…

A fost odata, în vremurile de demult, a fost un împarat și-o împarateasa, și cum nu se îndurase soarta sa le harazeasca un urmaș, nu trecea zi în care sa nu se tanguie amandoi: „Cat de goala ne e casa și ce fericiți am fi de-am avea și noi un copil!” Dar coconul cel mult dorit se lasa așteptat de multa vreme… Și iata ca-ntr-un sfarșit, pe cand împarateasa se scalda în apa unui rau, o broasca sari din unde pe prundișul malului și-i grai astfel: – Afla, Maria ta, ca-ți va fi îndeplinita dorința; caci pana a nu trece…

A fost odata un om și omul asta avea un magar, care de ani și ani tot carase la moara saci cu graunțe. Dar de la un timp bietului dobitoc i se împuținasera puterile și nu mai era bun de nici o treaba. De aceea, stapanul lui se gandi într-una din zile ca n-ar mai avea nici un rost sa strice pe el bunatate de nutreț. Magarul pricepu însa ca nu-l așteapta vremuri prea bune și, fara sa mai adaste, își lua talpașița spre orașul Bremen. Nu știu de unde-i venise-n gand ca acolo s-ar putea face muzicant al orașului.…

Într-o dimineața de vara, un croitoraș ședea plin de voioșie la masa lui de lucru de langa fereastra. Cosea de zor, iar mainile lui parca alergau singure pe țesatura. Tocmai atunci se întampla sa treaca pe strada o țaranca, strigand cat o ținea gura: – Magiun! Magiun bun de vanzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi placura croitorașului și, scoțandu-și capațana pe fereastra, îi zise: – Ia vino sus la mine, matușica draga! Presimt c-o sa-ți desfaci repede toata marfa… Femeia urca anevoie cele trei etaje, din pricina c-avea un coș tare greu. Cand ajunse în camera croitorașului, acesta…

Traia odata, demult de tot, o matușica batrana-batrana care-și ducea traiul tocmai în creierii munților, într-un loc necalcat de picior omenesc. Ș-avea ea un bordei și un card de gaște, iar locul acela pustiu în care traia era înconjurat de o padure nemarginita. Batranica însa nu ședea numai acasa, ci în fiecare dimineața își lua carja și-o pornea, șontac-șontac, în padure. Acolo, in padure, se apuca sa faca o mulțime de treburi, cum nu te-ai fi așteptat de la o femeie pe care o garbovisera anii: aduna iarba pentru gaște, culegea poame salbatice și, încarcata cu toata aceasta povara, o…

A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. – Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului! Ca sa salveze ce se mai putea…

A fost odata o fetița zglobie și dragalașa, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai draga decat oricui îi era ea bunicii, care nu știa ce daruri sa-i mai faca. Odata, bunica îi darui o scufița de catifea roșie și pentru ca-i ședea tare bine fetiței și nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap, o numira de atunci Scufița Roșie. Într-o zi, maica-sa îi zise: – Scufița Roșie, ia baga-n coșuleț bucata asta de cozonac și sticla asta cu vin și du-le bunicii, ca e bolnava și slabita și bunatațile astea o sa-i ajute…

Intr-o zi frumoasa de toamna, se intalni iepurele si ariciul. De cum vazu iepurele, ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. Iepurele ingamfat, se uita de sus la arici si-l intreba: – Tu ce alergi de zor asa de dimineata? – Ma plimb – raspunse politicos ariciul. – Te plimbi? – zise razand iepurele. Daca nu ma insel ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. Nu ajunge ca s-a nascut cu picioare strambe, dar iepurele mai si glumeste pe seama lui. – Stii ceva – spuse ariciul – hai…

A fost odata un om putred de bogat și omului astuia s-a întamplat sa-i cada nevasta greu bolnava. Și cand a simțit ca i s-apropie sfarșitul, femeia și-a chemat la capatai singurul ei copil, o fetița, și i-a spus: – Draga mamei, orice ți s-ar întampla, cata sa fii întotdeauna buna și cu sufletul neîntinat. Acestea zicand, femeia își mai privi o data copila și închise ochii pentru vecie. Fetița se ducea în fiecare zi la cimitir și plangea amar la mormantul maica-sii. Cand veni iarna, zapada se așternu ca o marama alba peste mormant, iar în primavara, cand razele…

A fost odata ca niciodata, a fost un împarat care avea mai multe fete și toate erau frumoase ca niște zane. Dar cea mai mica era atat de frumoasa, ca pana și soarele, care vazuse atatea, se oprea în loc, uitandu-se la dansa și minunandu-se de atata frumusețe. La o mica departare de palatul împaratesc se întindea o padure adanca și întunecoasa, iar în padure, la umbra unui tei batran, se putea vedea o fantana. În zilele cu prea mare zaduf, cea mai mica dintre fetele împaratului se ducea în padure și se așeza pe ghizdurile fantanii racoroase. Statea așa…

Era odata o fetița careia îi murisera mama și tata și ea ramasese așa de saraca, încat nu mai avea nicio camaruța unde sa locuiasca, nici un pat unde sa doarma, în sfarșit, nimic altceva decat hainele de pe ea și bucațica de paine pe care unii trecatori miloși i-o dadeau din cand în cand. Ea era însa o fetița buna și credincioasa. Și, cum era parasita de toata lumea, pleca, cu Dumnezeu în gand, pe camp, la voia întamplarii. La un moment dat se întalni cu un om sarac care-i spuse: – Da-mi și mie ceva de mancare, sunt…

A fost odata un taietor de lemne tare nevoiaș, și taietorul asta traia cu nevasta și cele trei fetițe ale lor într-un bordei, la marginea unui codru unde arareori calca picior de om. Și într-o dimineața, înainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, taietorul îi spuse nevestei: – Cand s-o face de amiaz, trimite-mi pe fata cea mare în padure, cu merinde, ca altminteri n-o sa pot mantui lucrul. Și ca nu cumva sa se rataceasca, mai adauga el, o sa iau cu mine punga asta de mei și o sa presar boabele pe tot drumul. De îndata ce…

S-a intamplat odata ca un croitor sa plece in lume. Si-ntr-o buna zi s-a nimerit sa ajunga intr-o padure intinsa. Nimeni sa nu spuna ca un biet croitor nu poate sa ajunga departe si la mare cinste, ca mare gre­seala ar face!… Si cum nu cunostea drumurile prin pa­dure, la un moment dat s-a ratacit. Peste putin timp s-a lasat noaptea si, de voie de nevoie, a trebuit sa-si caute un culcus in singuratatea aceea. Si era o bezna ca nu vedeai la doi pasi site apucau fiorii. Acu , nu-i vorba, i-ar fi fost placut sa doarma pe muschiul…

A fost odata o capra batrana și capra asta avea șapte iezi, pe care-i iubea așa cum numai o mama își iubește copiii. Într-o zi, trebuind sa plece în padure ca sa le aduca de-ale gurii, capra stranse în jurul ei pe cei șapte iezi și le grai astfel: – Dragii mei copilași, eu trebuie sa plec în padure. În lipsa mea, cautați de fiți cuminți și, mai cu seama, feriți-va de lup. Ca de-ar izbuti sa intre pacostea asta de fiara în casa, pe toți v-ar înghiți și n-ar mai ramane nici macar un oscior din voi! Diavolul asta…

A fost odata o femeie și femeia asta avea trei fete. Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru ca avea un singur ochi și era așezat ochiul acesta tocmai în mijlocul frunții; pe cea mijlocie o chema Doi-ochi, pentru ca avea doi ochi, iar pe cea mai mica, Trei-ochi, cel de-al treilea fiind așezat tot în mijlocul frunții. Și fiindca Doi-ochi nu se deosebea la înfațișare de ceilalți oameni, surorile și maica-sa nu o puteau suferi și mereu o ocarau: – Tu, cu cei doi ochi ai tai, parca ești mai pricopsita decat lumea de rand?! Se vede cat de…

A fost odata ca niciodata un împarat care avea o fata nespus de frumoasa, dar atat de trufașa, de nu putea sa-i gaseasca nici un pețitor pe gustul ei. Pe cei care venisera-n pețit pana atunci, fata reușise sa-i faca sa-și ia talpașița. Ba îi mai și batjocorise pe deasupra! Dar iata ca într-o buna zi, împaratul dadu un bal mare, la care-i pofti pe toți flacaii dornici de însuratoare. Și de cum se înfațișara aceștia, veniți din toate parțile lumii, împaratul îi și orandui dupa rang și stare: în frunte veneau împarații, apoi prinții, conții și baronii, iar la…