Cuiele
Omul avea un fecior rau cum e fierea. Lenea curgea de pe el, în timp ce cu uşorul trai era frate de cruce. Doar de blestemaţii şi rele era bun. Tatane-sau nu-l batu, cum faceau alţi parinţi. Batu cate un cui în uşa de fiecare boacana a neispravitului; cuiul şi fapta de ocara. Timpul curse, uşa se umplu; deveni zid de cuie. N-aveai unde pune un deget şi fiul omului se înfurie, vorbind catre tatal sau: – Nicaieri ca la noi. De ce ai batut cuie în uşa? – Tu le-ai batut, zice tatal. – Eu? – Da. N-ai facut…