Author: Marcela Penes

Doamna Gasca cea cocheta Azi s-a dus la pravalie Ca sa-si cumpere umbrela, Ghete noi si palarie. Vai, vai, vai, cat e de mandra! Are ghete in picioare, Iar pe cioc, nu-ti vine a crede, Si-a pus ochelari de soare. -Un-te duci? O-ntreaba-o rata. -Unde sa ma duc? La piata.

La-nceput am fost o floare, Dar, din floarea roditoare, Eu m-am rotunjit mirat, Verde, mic şi ne-nsemnat. Tatal meu, marul cel mare M-a-ncalzit frumos la soare, M-a hranit cu-ndestulare Şi mi-a cantat din frunzare. Şi-uite-aşa, din fructul mic Am crescut un mar voinic, Roşu, dulce, parfumat, Numai bun pentru mancat.

Cartea are miros de padure Si dulceata de fragi si de mure. Din flori si-a luat colorile Si cu triluri au daruit-o privighetorile. O deschid si indata O lume de vis se arata. Cat te-am asteptat, Vii de departe, Frumoasa si inteleapta carte! Pentru mine vii, Prietena buna sa-mi fii, Sa-mi aduci daruri din povesti, Cu talcul lor sa ma inavutesti. Cunoscandu-ti chipul si firea, Ne vom juca de-a citirea!

Vara umbla prin padure Dupa zmeura şi mure. Şi-i mai place, ştie-oricine, Mierea dulce de albine, Însa, raul, e-he-hei… Vrea şi oi, ba şi viţei. Cand îl cauţi, el de zor, Zice, frate: mor, mor, mor! Şi ce sa mai spui, Marine, Ca se urca-n pom ca tine, Fiindca la picioare are Valeu frate, ce mai gheare!

Printre dealuri si valcele Pe potecile cu stele O persoana de onoare A vazut vacanta mare. Vacanta mare, vacanta mare, Vacanta mare e pe drum. Vacanta mare, vacanta mare, Vacanta mare e acum. Si toti picii cei poznasi Sa dea vestea ca-n oras In Constanta, in Timisoara Ca vacanta e cat tara. Salta dudele pe ram Corcodusii bat in geam, Si bursucii prin laptuci Dau de-a dura mere dulci. Dimineti cu susur lin Si cu greieri care vin, Gugustiuc si-un pitpalac Si o mierla in copac. Ghiciti ce-a pus fiecare In sandale, in buzunare, In ghiozdane si pe fata Se…

Sus pe gard şedea gaina; Vulpea îi dadea tarcoale: — Vai, ma rog zau, dumitale, Cum te vad aşa frumoasa, Te-aş pofti la mine-acasa! Vom vorbi de lupi şi miei Şi-ţi voi spune de duşmani Cum sa te fereşti de ei! — Cu placere, stai un pic, Zice pasarea îndata, Banuind un şiretlic. Şi pe cat ai zice „zau”, A şi aparut Dulau! Fuge vulpea, nazdravana, Aoleu! sa-şi scape blana…

Cartea este o tainica gradina Scrisa cu jocuri de iarba Si povestita de mosnegii arbori cu barba. Ppe potecile ca niste litere mari, Se joaca de-a sunetele bondari. Palcuri de maci,aalbastrele si sanziene Sunt desene. Hai sa citim cartea frematatoare, Frunza cu frunza si floare cu floare! Iata,din acst paragraf, Buburuzele au plecat la plimbar. ,,Sati!Unde plecati faaraexplicatie? Striga o propozitie din razoara, Ne lasati fara semne de punctuatie?” Carta este o tainica gradina, Cu jocuri cat poftesti. Vocalele si consoanele, Mai dolofane,mai slabe, Se prind in cuvinte zglobii Si se fac povesti si poezii. Iar palcuile de sanzien sunt…

De ma cauţi în gradina, Nu ma vezi, ca-s radacina. Sa culeaga soarele, Trimit frunzişoarele. Unii spun ca-s necajit Şi de-aceea m-am roşiT Tu nu-i crede, fiindca eu Vesel cresc de dragul tau. Drag copil, tu nu uita Pune-ma la masa ta! Ca, de-o parte de ma laşi, Voi chema un … iepuras!

Zboara uliul furios Tot uitandu-se în jos, Pe la pasari, prin ograda, Ca sa vada Care pui N-asculta de mama lui Şi se duce-aşa, hai-hui. De aceea cloşca-nvaţa Puii dis-de-dimineaţa: -Clot-clot-clot! – cu voce blînda Nu uitaţi ca sta la pînda Uliul cel viclean şi rau, Cu ochi ager, Cu cioc tare Şi cu gheare … vai ce gheare! Puii ciugulesc uşor Tot pe langa mama lor, Urmariţi de Nicuşor. Dar pandind şi aşteptand, Uliul a ramas flamand, Privind lung catre poiata De pe-o ramura uscata.

Salcamii dau în floare, Pe cer se vad, în zbor, Vaslind în şir cocoare. De tine-mi este dor. S-aprind din nou cireşii De basme şi fior, Cerceii la ureche Mi-aduc de tine dor. Sunt viile iar pline, Pe cer e cate-un nor Şi iarna alba vine. De tine iar mi-e dor. Te vad, eşti langa mine, M-ajuţi şi mi-e uşor, Cu tine-mi este bine, De tine-mi este dor…

Maicuta, maicuta preabuna, Padurea se-ntoarce in flori, Zavoiul de cantec rasuna Si soarele rade in zori. Maicuta mea cea draga, Un cantec e in inima mea Un cantec e lumea intreaga Fiindca azi e ziua ta. Maicuta,maicuta iubita Ma rog iar prin cantecul meu Sa fii mama, tu, fericita Ani multi sa-ti dea Dumnezeu.

Draga doamna barza, De-atata frig S-a speriat tot neamul pasaresc. Cu sfiala, M-am decis Sa va scriu aceasta carte postala. Va rog sa iertati, Draga doamna barza, Ca ortografia mea este… cam varza, Dar nu puteam sa rabd, Pentru nepriceperea-mi umila, Capriciile acestei ierni fara mila. Si atunci, in numele celor infrigurati, Va rugam sa nu mai intarziati, Ca eu una, ce sa zic? Nu mai pot! Va asteptam cu soare cu tot! Aceasta mi-e rugamintea Scrisa precum m-a taiat mintea. Semneaza, pe o frunza uscata de dud, O pasare care niciodata N-a calatorit catre sud…

Trei ochi are, Sa tot vada Şi sta drept În colţ de strada. Ochiul roşu Te opreşte. Galbenul Te sfatuieşte. Ochiul verde Se arata, Tot sa treci şi tu Îndata. Semaforul Privim bine, Traversand Cum se cuvine.