PoveștiPentruCopii.com

Ca o pulbere de-argint înghetase roua. Brumele s-au nascocit – era ziua doua. În dumbravi încremeneau stinse-n scrum de vise ca-ntr-o lume de cristal sevele închise. Pe sub zarea unde rar ne era popasul, ne lasam pecetile – urmele, cu […]

Iata-amurguri, iata stele. Pe masura ce le vad lucrurile-s ale mele. Lucrurile-s ale mele. Sunt stapan al lor si domn. Pierd o lume cand adorm. Cand trec puntile de somn imi ramane numai visul si abisul, si abisul.

O toamna va veni cîndva tîrziu, Cînd tu iubito-mi vei cuprinde gîtul tremurînd si strîns vei atîrna de mine cum atîrna o cununa de flori uscate de stîlpul alb de marmora al unei cripte. O toamna va veni si-o sa-ti […]

Pustiul: Bolnav, de fierbinteli îi arde fruntea Si trecatoare Vedenii îi apar în creierii de nisip… Pustiul larg se zbate si viseaza… Viseaza-o alta lume Mai buna Vizionarul sterp…

Eram asa de obosit si sufeream. Eu cred ca sufeream de prea mult suflet. Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele si ochii inrositi de neodihna. Pierdut – m-am intrebat: Soare, cum mai simti nebuna bucurie de-a rasari? Si-n dimineata-aceea fara […]

De unde vine oboseala anului? Din rîul cu ape obosite de mori, din vîntul cu duhul ostenit de flori, din suferinta învîrtita-n inimi de-atîtea ori! Oboseala ce-n coapse o port ar putea sa fie totusi numai a mea. O simt […]

Frumusetea ca si zborul si iubirea de cenuse-si leaga firea. De-i stergi fluturelui praful, nici o boare – nici o vraja nu-l vor face sa mai zboare. El, totemul semintiei stiutoare, îsi ascunde obîrsiile si drumul. Daca-l sfarmi, îsi da […]

lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taină marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite am ridicat poduri de oţel peste râuri albe, peste […]

Din stresina curat-a vesniciei cad clipele ca picurii de ploaie. Ascult si sufletul isi zice: Eu am crescut hranit de taina lumii si drumul meu il tine soarta-n palme, nemarginirea sarutatu-m-a pe frunte si-n pieptu-mi larg credinta mea o sorb […]

Spicele-n lanuri – de dor se-nfioara de moarte, cînd secera lunii pe bolta apare. Ca fetele cata, cu parul de aur, la zeul din zare. O vorba-si trec spicele – fete-n vapaie: Secera lunii e numai lumina – Cum ar […]

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc […]

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri. Plouă. Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea, ce-o simt n-o simt în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume cu […]

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi – dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei […]

De mîna-as prinde timpul ca sa pipai pulsul rar de clipe. Ce-o fi acuma pe pamînt? Mai curg aceleasi stele peste fruntea lui în stoluri si din stupii mei mai zboara roiuri de albine spre paduri? Tu inima esti linistita-acum! […]

1 Mireasa mea, nebuna mea Mireasa, Mi-arunci priviri grozav de indignate: Ma certi, ca te silesc sa stai “Cu cuferele vecinic pachetate” (iulie 1917, dedicata logodnicei sale Cornelia)

De prea mult aur crapş boabele de grâu. Ici-colo stropi de mac şi-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului şi cântă. Eu zac în umbra unor maci, […]

Noapte întreagă. Dăntuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile, gornicul nu mai vorbeşte. Buhe şure s-aşază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniştesc păsări, sânge, ţară şi aventuri în cari veşnic recazi. […]

De câte ori lovesti pe-un trecator în fata, tâsneste sânge din obrajii unui înger în cer. De câte ori arunci o întrebare nedreapta dincolo de viata ta, un nou mar al cunoasterii creste sa-ti prapadeasca samânta cu serpii lui. Voi […]

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu. Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu. Tăcere apăsătoare stăpânea pământul şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. N-avea să-mi spună nimic […]

A cazut pe lucruri roua sau e numai o parere? Poate ca le plânge fata de-o launtrica durere. Bate-o inima în lucruri? Preajma ocupând-o-n pâlcuri n-au si ele gânduri, patimi? Fara ochi se uita-n lume purtatoarele de tâlcuri, nascatoarele de […]

Dreapta, ziua Cumpenei ne surprinde printre roze: în cimitirul unde cîteodata dragostea însoreste albele pietre. Calm se-ndruma spre cumpanire totul. Zi si noapte trag înjugate vremii, amîndoua cu-ntelepciune-ncearca pasi deopotriva. Se masoara, se cîntareste rodul de argila, visul si umbra […]

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva. Aici se […]

Asa a fost, asa e totdeauna. Astept cu floarea mea de foc în mîni. Întrerupîndu-mi preamarite saptamîni, puternica-mi rasare luna. În miez de noapte un cutreier sferic. În spatiu – rîuri, umbre, turnuri, clai. Liturgic astrul ma-ntîlneste-n vai, dezbraca patria […]

Crainic al zeilor, o Hermes Da vestea-această tuturora, Chiar şi zeilor de pe Olimp: ” – Demult se încheiase hora Şi în sfârşit sfîrşise şi preotul, Cînd din mulţime o femeie Se ridică cu glas adînc, ironic, triumfal: … Ţăranii […]

Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri, aşa îmi veţi ţinea odată şi urna cu cenuşa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde îmi vor sufla în vânt cenuşa, ce-o s-o ţineţi în […]

În pîlnia muntelui iezerul netulburat ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. Oglindeste un zbor prea înalt si ceasul curat ce i-a fost odata promis. Cata lung Ochiul spre Nord si spre vîrste, si mulcom apoi spre vînatul cer. […]

In iubire nimeni, nimeni nu-si tine cuvantul. Vesnic strans imbratisat te-a tinea numai pamantul. Astfel canta sfasiat langa mine vantul., cand la dreapta, cand la stanga, langa mine vantul.

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsună de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi şi ceva la ureche încet, nespus de încet, ceva ce nu se spune în […]

Umblăm pe câmp fără popas sub zodii prin târziul ceas. Hotare, veac, tărâm s-au şters. Mai suntem noi şi-un univers. Pierdem în noapte, rând pe rând, tot ce sub noi era pământ. Şi mergem iar în gând, la pas. Un […]

Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte. Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ. E în apă. E în vânt. Sau mai departe. Cu foaia această închid porţile şi trag cheile. Sunt undeva jos sau undeva sus. […]