Ca o pulbere de-argint înghetase roua. Brumele s-au nascocit – era ziua doua. În dumbravi încremeneau stinse-n scrum de vise ca-ntr-o lume de cristal sevele închise. Pe sub zarea unde rar ne era popasul, ne lasam pecetile – urmele, cu pasul. Cu al Ariadnei fir însemnam întinsul – pentru cînd ne-om parasi albul, paradisul. Brumele […]

Iata-amurguri, iata stele. Pe masura ce le vad lucrurile-s ale mele. Lucrurile-s ale mele. Sunt stapan al lor si domn. Pierd o lume cand adorm. Cand trec puntile de somn imi ramane numai visul si abisul, si abisul.

O toamna va veni cîndva tîrziu, Cînd tu iubito-mi vei cuprinde gîtul tremurînd si strîns vei atîrna de mine cum atîrna o cununa de flori uscate de stîlpul alb de marmora al unei cripte. O toamna va veni si-o sa-ti despoaie de primavara trupul, fruntea, noptile si dorul si-ti va rapi petalele si zorile lasîndu-ti […]

Pustiul: Bolnav, de fierbinteli îi arde fruntea Si trecatoare Vedenii îi apar în creierii de nisip… Pustiul larg se zbate si viseaza… Viseaza-o alta lume Mai buna Vizionarul sterp…

Eram asa de obosit si sufeream. Eu cred ca sufeream de prea mult suflet. Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele si ochii inrositi de neodihna. Pierdut – m-am intrebat: Soare, cum mai simti nebuna bucurie de-a rasari? Si-n dimineata-aceea fara somn cum colindam cu pasi de plumb intr-un ungher ascuns am dat de-un leagan. Paianjenii-si […]

De unde vine oboseala anului? Din rîul cu ape obosite de mori, din vîntul cu duhul ostenit de flori, din suferinta învîrtita-n inimi de-atîtea ori! Oboseala ce-n coapse o port ar putea sa fie totusi numai a mea. O simt în pas si în ochi, subt pleoape, cum dincol-o simt în cetini si-n ape. Sau, […]

Frumusetea ca si zborul si iubirea de cenuse-si leaga firea. De-i stergi fluturelui praful, nici o boare – nici o vraja nu-l vor face sa mai zboare. El, totemul semintiei stiutoare, îsi ascunde obîrsiile si drumul. Daca-l sfarmi, îsi da poleiul – din secretele-i nici unul. Cine-i puse pe aripi si pe faptura scrumul, joc […]

lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taină marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite am ridicat poduri de oţel peste râuri albe, peste zborul pasarei curate, peste păduri adânci, şi orice pod se arcuia trecându-ne parcă pe un […]

Din stresina curat-a vesniciei cad clipele ca picurii de ploaie. Ascult si sufletul isi zice: Eu am crescut hranit de taina lumii si drumul meu il tine soarta-n palme, nemarginirea sarutatu-m-a pe frunte si-n pieptu-mi larg credinta mea o sorb puternica din soare. Din stresina curat-a vesniciei cad clipele ca picurii de ploaie. Ascult si […]

Spicele-n lanuri – de dor se-nfioara de moarte, cînd secera lunii pe bolta apare. Ca fetele cata, cu parul de aur, la zeul din zare. O vorba-si trec spicele – fete-n vapaie: Secera lunii e numai lumina – Cum ar putea sa ne taie pe la genunchi, sa ne culce pe spate, în arderea vîntului? […]