Cand soarele rasare rubiniu, dimineata, Prin munti, Peste ape si punti, Se naste cu vuiet de munca, viata. Camasile negre, vargate, Infasoara corpuri vanjoase, bronzate, Batute de soare, batute de vant Tapinele scurma cu ciocul de fier In arbori ce pier Si cad la pamant. Aici, Intre miezuri de stanca, In noroi sau in funduri […]

1 In Iasi, sunand din tobe si cantand, Un rug ciudat in piata inaltara Nu unui om cu pletele in vant, Incins de flacari, i-a fost dat sa moara, Nu un martir cu demoni scrisi pe coif Isi stinse-n moar te soapta lui amara. Sa vina toti sa vada acest rug, Limfaticii cu inimi suferinde, […]

În oraşul dintre munţi – Ca ştirbite stalagmite – La un an după război, Casele rânjeau rănite. Toamna munţii-nvineţea, Sevele-ngheţau în plante, Bruma cobora în zori Peste băligi, diamante. Douăzeci şi trei august Prima-i pomenire vie Şi-a adus-o printre plopi Mari, de toamnă timpurie. În oraşul dintre munţi, Oamenii nu pricepură Cât de mare-i acea […]

Debut literar Peste munţi şi steiuri, roată Toamna a ţesut măiastră O catrinţă-mpestriţată. Sus pe-ntinderea albastră, Val-vârtej se-ncheagă norul Zvârlind lacrimi în fereastră. Rătăceşte călătorul, Întuneric e pe maluri. Muge Bistriţa, din valuri – …………………………………… Mâine! O altă zi ca porumbelul… Vâltori de foc pe stăvilar va fi drapelul. Argint, uzina-şi va sticli oţelul. Iar […]

Când s-a întors din lupte cu iz de fum în gură, Arat era ogorul – cumplită arătură – Răniseră țărâna obuzele, cu gropi. Și plopii de pe haturi, tremurătorii plopi, Uscați și frânți la mijloc, păreau că vor să beie, Cu fruntea răsturnată pe margini de tranșee, O drojdie de apă murdară și stătută… Sub […]

Doamne, câtă tristeţe şi frunză! Te dărui şi n-ai cui, Te dărui nimănui. Buzele se desfac zâmbind a milă, Vinul gâlgâie-n silă. O durere estompată şi surdă Bântuie inima mea. Singurătatea vibrează-n timpane Cu sunet de scoică, E ceasul somnului. Paşi stinşi, paşi stinşi. E ea? Altcineva. Îţi vine să ţipi de mânie Că nu […]

Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept, Dar o flacără Mă cheamă acolo Sub straturi de nea Şi vreau să treacă Liniştea mea.

Asta noapte n-am putut dormi Poate m-au trezit greierii de-afara Cantandu-si iubirile lor trecatoare de vara Cu monotonul cri-cri. Dupa ploaie se scutura-n geamuri frunzarul de dud E-o luna pe ceruri senine. Cu fruntea si siacul vesmintelor ud A venit Eminescu la mine. A venit si s-a dus ca un vant Prin perdelele noptii tremuratoare […]

1. Când dorm în petale uitate și triste, candorile, Când surde convulsii cutremură lumea, când orele Fug biciuite de vești în salbatica larmă, Când gândul se plimbă-agitat și nu poate s-adoarmă, Când liniștea-i spartă sub cizme și țipă și moare, Mă gândesc la bărbatul cu fruntea de un alb luminos, Cu barbă imensă și sură […]

Omul Comun I. Dilema 1. O viziune a omului comun Aievea nu şi nici cu-nchipuirea Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam În vremea unor basme petrecute Când se făcea că un copil eram, Când mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute, Când mă-nstelam cu flori, când nu eram. Văd o-nserare plină de lumină Plutind […]