Author: Nicolae Labis

Cand soarele rasare rubiniu, dimineata, Prin munti, Peste ape si punti, Se naste cu vuiet de munca, viata. Camasile negre, vargate, Infasoara corpuri vanjoase, bronzate, Batute de soare, batute de vant Tapinele scurma cu ciocul de fier In arbori ce pier Si cad la pamant. Aici, Intre miezuri de stanca, In noroi sau in funduri de rapa adanca, Cu palmele batute, cu buze crapate, Cu ploaia si vantul si soarele-n spate, Cu inima-n flacari, fierbinte ca jarul Munceste mereu tapinarul... Cand noaptea perdeaua de umbra-ti desface, Cand soarele raze-n hatisuri implanta Viata se naste Si muntele canta. (1950)

1 In Iasi, sunand din tobe si cantand, Un rug ciudat in piata inaltara Nu unui om cu pletele in vant, Incins de flacari, i-a fost dat sa moara, Nu un martir cu demoni scrisi pe coif Isi stinse-n moar te soapta lui amara. Sa vina toti sa vada acest rug, Limfaticii cu inimi suferinde, Azi flacarile nu un om distrug, Ci doar pe niste carti in dant s-or prinde. Sentimentali, neputinciosi, veniti! Nu oameni, carti sub cer se vor aprinde. Trec flacarile lacom printre foi Nu arde-un om aici - e-o lume-ntreaga Printre livezi, prin campuri cu trifoi, Esarfe…

În oraşul dintre munţi - Ca ştirbite stalagmite - La un an după război, Casele rânjeau rănite. Toamna munţii-nvineţea, Sevele-ngheţau în plante, Bruma cobora în zori Peste băligi, diamante. Douăzeci şi trei august Prima-i pomenire vie Şi-a adus-o printre plopi Mari, de toamnă timpurie. În oraşul dintre munţi, Oamenii nu pricepură Cât de mare-i acea zi Învălită-n ploaie sură. Prin noroiul de pe străzi Defilau numai o sută, Doar o sută de bărbaţi - Sub a vântului volută, Steagul roşu vuvuia Printre casele sărace, Precum flamurile mari Ale armiilor face. La fereşti se închinau Babele ca-n cimitire, Alţii clătinau din…

Debut literar Peste munţi şi steiuri, roată Toamna a ţesut măiastră O catrinţă-mpestriţată. Sus pe-ntinderea albastră, Val-vârtej se-ncheagă norul Zvârlind lacrimi în fereastră. Rătăceşte călătorul, Întuneric e pe maluri. Muge Bistriţa, din valuri – …………………………………… Mâine! O altă zi ca porumbelul… Vâltori de foc pe stăvilar va fi drapelul. Argint, uzina-şi va sticli oţelul. Iar Bistriţa, centralei, în artere, I-a naşte zeci de mii de mânji putere. – Şi-atunci, partidul îţi va da prin fire Şi-n casa ta lumină, fericire. – ……………………………………………….. Te văd scriind la fizică-n odae… Eşti un elev fruntaş, măi Nicolae, Spre muncă şi ştiinţă avântat: Doar…

Când s-a întors din lupte cu iz de fum în gură, Arat era ogorul - cumplită arătură - Răniseră țărâna obuzele, cu gropi. Și plopii de pe haturi, tremurătorii plopi, Uscați și frânți la mijloc, păreau că vor să beie, Cu fruntea răsturnată pe margini de tranșee, O drojdie de apă murdară și stătută... Sub soare era coaptă recolta de cucută. Războiu-i mistuise tot ce-avusese viu. I-a înfundat părinții în neguri și-n sicriu. I-a supt cu-a despărțirii prăpastie adâncă Întâia lui iubire ne-mpărtășită încă. Acum vedea ogorul mușcat de negri dinți, Că-i schilod și ogorul rămas de la părinți. Deasupra,…

Doamne, câtă tristeţe şi frunză! Te dărui şi n-ai cui, Te dărui nimănui. Buzele se desfac zâmbind a milă, Vinul gâlgâie-n silă. O durere estompată şi surdă Bântuie inima mea. Singurătatea vibrează-n timpane Cu sunet de scoică, E ceasul somnului. Paşi stinşi, paşi stinşi. E ea? Altcineva. Îţi vine să ţipi de mânie Că nu simţi părere de rău! Ceasul somnului. Ochi aţintit. Orb, surd, cu voce anemică. Plâns de neputinţă-n infinit.Adăugat de: leonard

Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept, Dar o flacără Mă cheamă acolo Sub straturi de nea Şi vreau să treacă Liniştea mea.

Asta noapte n-am putut dormi Poate m-au trezit greierii de-afara Cantandu-si iubirile lor trecatoare de vara Cu monotonul cri-cri. Dupa ploaie se scutura-n geamuri frunzarul de dud E-o luna pe ceruri senine. Cu fruntea si siacul vesmintelor ud A venit Eminescu la mine. A venit si s-a dus ca un vant Prin perdelele noptii tremuratoare Cartea lui pe prichici tremurand A gemut si mi-a cazut pe picioare ...Adăugat de: leonard

1. Când dorm în petale uitate și triste, candorile, Când surde convulsii cutremură lumea, când orele Fug biciuite de vești în salbatica larmă, Când gândul se plimbă-agitat și nu poate s-adoarmă, Când liniștea-i spartă sub cizme și țipă și moare, Mă gândesc la bărbatul cu fruntea de un alb luminos, Cu barbă imensă și sură tăiată-n curbare De arcul mustatilor negre pornite în jos, Mă gândesc la bărbatul lucid, generos, populat De idei ce agită frenetic înalte drapele, Așa cum de-un veac încheiat s-a săpat nepătat Chipul lui viu în metalul memoriei mele. 2. Nu știu cum pot să se…

Omul Comun I. Dilema 1. O viziune a omului comun Aievea nu şi nici cu-nchipuirea Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam În vremea unor basme petrecute Când se făcea că un copil eram, Când mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute, Când mă-nstelam cu flori, când nu eram. Văd o-nserare plină de lumină Plutind pe bucla unui brâu de brad, În mijloc e poiana-n lună mată, Şi-ntr-însa cineva a desenat Copilul pur pe care altădată Aşa precum pe mine l-a chemat. Tabloul se apropie şi creşte, Îl am în faţă ca un ochi deschis. Copilul mişcă buzele şi-ngaimă: "Eşti…

N-am jinduit sa surp sori plini de viata Ori din planete moarte sa scapar eu scantei, Dar tind s-aprind din mohorata ceata Al cugetarii strugur si-al semenilor mei. ... Pasarea cu clont de rubin S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat. Nu mai pot s-o mangai. M-a strivit. Pasarea cu clont de rubin, Iar maine Puii pasarii cu clont de rubin, Ciugulind prin tarana, Vor gasi poate Urmele poetului Care va ramane o amintire frumoasa

Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturile scot din fântână nămol. Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri. Mă iau după tata la deal printre târşuri, Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi. Pornim amândoi vânătoarea de capre, Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi. Setea mă năruie. Fierbe pe piatră Firul de apă prelins din cişmea. Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă Planetă, imensă, străină şi grea. Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună, Din strunele undelor line, izvoarele. Când…

Cu ea şi mâine-oi hoinări sub soare, Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi... Dar mă mai mulţumesc şi astăzi oare Doar sărutări şi-mbrăţişări fierbinţi? Ades, în loc să cugete, ea râde, Săruturile-năbuşesc idei, Totuşi iubesc, încă iubesc frenetic, Făptura ei şi mersul lin al ei. De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost - Iubirea va lua drum nou, ori piere. Sunt sigur, ea mă va privi ciudat Şi lăcrăma-va, poate, în tăcere. Îi va fi grea. Şi mie-mi va fi greu. Voi îndura, gândind ce-o să urmeze. Când urci pe munte, truda ţi-o înfrângi Visând la piscuri, nalte metereze.

Sunt cerşetori în straie de paradă, Cu pieptul costeliv în faţă scos, Sunt remuşcări ascunse sub pomadă Şi comicul devine dureros. Iar mintea beată-n ei se dă de-a dura Zadarnică, în scrâşnete de os. Infernul şi-a deschis într-înşii gura. Şi comicul devine dureros.Adăugat de: Popescu Nicoleta

Am iubit de când mă ştiu Cerul verii, străveziu, Despletitele răchite, Curcubeiele pe stânci Ori pădurile adânci Sub ger alb încremenite. Mi-a fost drag pe bărăgane Să văd fetele morgane Ori pe crestele din munte Joc de trăsnete rotunde, Scurgerea cocorilor, Pacea înălţimilor, Semeţia pinilor Plini de scama norilor. Am iubit iubirea pură, Floare roşie pe gură Şi în inimă arsură, În priviri zăpezi candide Şi-n piept voci necontenite. M-a înfiorat ades Tot ce gândurile ţes: Pe al filelor polei Dansuri repezi, legănate, De pe arcuri înstrunate, Săgetarea de idei... Toată-această măreţie Ne-a fost dată din vecie...

Câte doruri, câte vise, Câte suflete ucise S-au pornit să mai petreacă-n Crângul galben de mesteacăn!Adăugat de: Adina Speranta

Pământ impadurit, ne revedem Din ce în ce mai rar langa izvoare, Dar spune-mi, nu iti sunt la fel de dragi Salbaticele pasari calatoare? Peste straine asezari lumesti Duc cate-un fulg de-al tau, un cânt din tine, Si mor cu tine-n inimile lor Când le frang zborul gloantele haine. Eu n-am să uit c-aici am ras intai, Ca am strigat intaia-njuratura, Ca am gustat din scorburi faguri dulci Ori gustul lacrimii sarate-n gura. Stangaci, iubind aici intaia oara, Ti-am spus, când nu-i spusesem inca ei... Tu mi-ai vegheat incovoiat asupra-mi Intaii sovaielnici pasi ai mei. Copiii cresc si unii se…

Nesfârșit e cerul Care se-ncepu, Nesfârșita-i ziua Unde ești și tu. Soarele e palid, Dus în vechi povești- Nesfârșită-i zarea Largă,unde ești.Adăugat de: nowadays

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și pătrunde-n sânge Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii, Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos. Se îngână lin liniști în arin, Tremură la stână fluierul de soc. Măicuță batrână cu brâul de lână, Ce mai cați bătutul de noroc? Brâul tău din copcii s-a desprins - târzii, Pașii ți-i înseamnă pe cărări cu lună... Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii Când la stână fluierele sună? El, cu ochi ca…

Pe sub soare pe sub luna Trece-un leu c-un lup in gura ! Nu stiu leu e, ori e zmeu, Ori e numai dorul meu ? Dorul meu pe unde trece Raurile-ncep sa sece ! Dorul meu pe unde umbla Lumina se face umbra ! Dorul meu pe-unde-alearga Nu-i un vultur sa-l intreaca ! Si nici cal de calarie In iuteala sa-l ramaie !Adăugat de: Cati Gheorghe

În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş, Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri, Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şi Urmează-n taină calea iernaticei iubiri. Cred că pe masă vinul aşteaptă-n adormire - E vinul roş din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai, În vremurile-acelea săpate-n amintire C-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai. Oh, lumea cenuşie cum se spărgea deodată Şi năvălea într-însa al datinei popor! - Strălucitoare capre cu lâna colorată Şi toboşari de basme săltând într-un picior. Şi feţi-frumoşi cu stele de-oglinzi din tălpi în creştet, Şi draci blajini, tot focul punându-şi-l în joc, Şi ursul cu dairaua purtând…

Toamna asta lunecă Iarăși pe păduri, Iarăși se întunecă Munți știrbi și suri; Berzele, încetele, Au pornit îi șir. Încâlcit în pletele Albei amintiri. Stau pe unde bucină Visul tău când treci, Și adânc mă zdruncină Clonțul toamnei reci. Umbra mea își clatină Limpedele var; Vine ca o datină Noaptea de coșmar.Adăugat de: Adina Speranta

Meşter valah, azi nume de fântână, Crescut din lutul ce l-ai plămădit În sprintenă zidire cu trei turle Şi ce dantelată de granit, Din cântece pierdute până astăzi Şi din puterea visului vânjos Ai închegat, cu palme bătucite, Minunea de la Argeş mai în jos. Un om bărbos ţinea o floare albă În aspre palme, mângâind-o blând... Căzut în iarbă şi secat de vlagă, O doină tristă îngâna în gând. Priveai. Şi-un dor tulburător te-ncinse Lui să-i închini nemaivăzut altar, Să stea pe plaiul aspru, precum floarea În palme bătucite de plugar. Visai să vezi sub bolţile rotunde Şi-n fumul…

Toamna îmi îneacă sufletul în fum ... Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beţie, moale legănare ... Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi Braţele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri. Câtă deznădejde paşii noştri mână! Ca un vânt ce smulge frunza din păduri, Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână ... Mâine dimineaţă o să fim străini, Vei privi tăcută mâine dimineaţă Cum prin descărnate tufe, în grădini, Se rotesc fuioare veştede de ceaţă ...…

E pomul cel mai vechi de-aici, crescut Din sâmburul ce, poate (cine stie?), Vreun trecator l-a lepadat în lut, Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie. Pe coaja aspra are negre rani, Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foame Si totusi el mai daruie pomeni În orice an, de sclipitoare poame. Crengi rasucite-si clatina la vânt, Înalt, cu coaja arsa, batrâneasca, Mai poate el s-adune din pamânt Puterea care-l face sa rodeasca. La poala lui e-un cimitir german. Copii voiosi, cu cusme si sumane, Se joaca de-a calutul nazdravan, Zburdând printre mormintele germane. Se mira: ieri era ciresul gol,…

Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul, Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea, L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l Pe-un cimitir de scoici ce strălucea. La marginea vieţii clocotitoare-a mării Sta nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus. Priveşte încă parcă talazurile zării Cu gâtul galeş îndoit în sus. Murdare şi sărate-s aripile-i deschise, Furtuna ce-l izbise îi cânta-un surd prohod Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise Al căror miez căldurile îl rod. De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tare Muriră fără lupta sclipind acum bogat, Le tulbură lumina lor albă, orbitoare, Aripa lui cu mâl întunecat. Deasupra…

Desfrunzit și prea bătrân, Tremură de frig gorunul. Au căzut și-ntâii fulgi Și l-am prins din zbor pe unul. Migălos lucrată-n fir, Floarea mică și rotundă S-a topit și a murit – O minune de-o secundă. M-am întors înduioșat Să scriu trista ei poveste; Despre-un fulg care-a venit Timpuriu și nu mai este. -“Pentru ce n-ai mai rămas În înaltul bolții tale, De-ai venit atât de pur Spre noroaiele din vale? Care vânt neliniștit, Răsucindu-te cu ură, Ți-a mânat către pământ Prea gingașa ta făptură? Și de vreme ce sosiși, Pentru ce-ai dat morții vamă? Nu puteai să fii de-argint,…

Uită-te, încă e rouă Și toamna începe să-și țeasă Foile galbene-n suflete, Pale neliniști în pomi de matasă. Și uită-te, noaptea e rece Și vara-i alături, dar frunzele pică, Și uită-te, -i rece dar trece Fiorul fierbinte de care ni-i frică.Adăugat de: Adina Speranta

I. A venit iar toamna cu talpi vinete de frig Cu trupul batran invelit in frunze surpate Si cu lumina becurilor atarnate in noapte Care se clatina sinistru, prin vant pe oras. A venit iar toamna si mi-a mai murit o iubire Inecata de tuse, lasandu-mi in suflet Gandurile dureroase pe care candva le umpleau Radacinile ei dizolvate acum in nimic. Si cum vantul de toamna si noapte invaluie lumea In urletul ei ragusit Micsorand si marind departarile Si cum noaptea si toamna aceasta Cu becuri sinistre dansat pe oras Isi leagana stuful subtirilor ploi, Gandesc la prietenii mei, la…

Fiii voştri singuri hotăresc în viaţă Care-i meseria ce o vor urma, Fiii voştri mai târziu învaţă Taina ei fierbinte, nobilă şi grea. Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte, Îşi aleg iubita mângâind-o blând, Inima lor largă şi sinceră-şi roteste În privinţa asta cel mai greu cuvânt. Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe Din copilărie încă, de la voi Primele îndemnuri, primele poveţe - Dorul de lumină, scârba de noroi. Cât sunt fragezi încă, mame, învaţaţi-i Să iubească floarea pură din livezi. Să iubească-ntinsa mare şi Carpatii, Ce-şi înalţă-n ceruri fruntea de zăpezi. Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea, Ochii lor…