Calin Nebunul

Era odat-un imparat s-avea trei fete si erau asa de frumoase, de la soare te puteai uita, da la dansele ba. Acu, cele doua erau cum erau, da cea mijlocie nici se mai povesteste frumusetea ei. Acu cati feciori de-mparati […]

Sarmanul Dionis

…și tot astfel, daca închid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi. De aș avea trei ochi aș vedea-o și mai mare, și cu cat mai mulți ochi aș avea cu atata lucrurile toate dimprejurul meu ar […]

Frumoasa lumii

Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi sosește, ca-nainte mult mai este. Era odata un vanator ș-avea trei copii și era sarac-sarac, cat numai cu-atata se ținea, ca-mpușca cate-o pasaruica, o vindea ș-atata era hrana lui, saracul. Acu era o padure […]

Finul lui Dumnezeu

Poveste, poveste — da eu nu-s de pe cand poveștile — eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacra-mea șam gasit un sac de povești, și venind a casa l-am scapat jos și s-o despicat sacul […]

Fat Frumos din lacrima

In vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decat germenii viitorului, pe cand Dumnezeu calca inca cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamantului – in vremea veche traia un imparat intunecat si ganditor ca miazanoaptea […]

Borta vantului

Era un om sarac – sarac , ș-avea o mulțime de copii. Acu era – în vremea foametii și el a muncit v-o saptamana pe un cauș de graunțe. Acu s-a dus la rașnița cu dansele. Dupa ce le-o rașnit, […]

Unda spumă

Mihai Eminescu

Unda spumă, vântul trece Cu suflarea-i rece Peste marea ce suspină Tristă, dar senină.   Cum nu-s vântul ce aleargă Pe oglinda largă, Luciul apei de-l încruntă Cu undă măruntă?   Căci aş trece suvenire Blândă de iubire, Peste-o mare […]

Veneţia

Mihai Eminescu

S-a stins viaţa falnicei Veneţii, N-auzi cântări, nu vezi sclipiri de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind pereţii.   Okeanos se plânge pe canaluri El numa-n veci e-n floarea tinereţii, Miresei dulci i-ar da suflarea […]

Pentru păzirea auzului

Mihai Eminescu

Dacă auzi în aer cântare dulce, veche, O taie chiar cu sila de la a ta ureche – Căci cântecele-acestea te-nchină dezmierdării Şi-ţi leagănă simţirea pe undele uitării; Se varsă înlăuntru-ţi a aerului miere Slăbănogindu-ţi mintea şi mândra ei putere […]

Şi era ploaie cu senin…

Mihai Eminescu

Şi era ploaie cu senin Senin cu ploaie, Salcâmii ramurile-nclin Şi le îndoaie.   Acuma toţi ei înfloresc De primăvară Ş-un dulce miros răspândesc În dalba sară.   Un mândru soare scânteind Pe bolta-albastră El bate ploaia şiroind Pe-a ta […]

Gelozie

Mihai Eminescu

Când te-am văzut, femeie, ştii ce mi-am zis în sine-mi? N-ai să pătrunzi vreodată înăuntrul astei inimi. Voi pune uşii mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrundă-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt.   Şi cum? dar înţelegi tu cum? Cu-acea […]

Iubitei

Mihai Eminescu

O, îndulceşte-ţi ochii tăi, iubită, O, însenină faţa ta de nea. Nu ştii că-n piept inima mea rănită Tresare-adânc la întristarea ta? Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită – Oh, în zadar mi-ncreţi tu fruntea ta. Durerea chiar de-o simulezi – eu simt […]

O, dulce înger blând…

Mihai Eminescu

O, dulce înger blând, Cu ochi uimiţi de mari, La ce mai reapari Să-ngreunezi al meu gând? Părea că te-am uitat, Că n-oi mai auzi Că-mi aminteşti vreo zi Din viaţa mea de sat!   Mai poţi să-ţi aminteşti Cum […]

Basmul ce i l-aş spune ei

Mihai Eminescu

O, dă-mi arpa de aramă Şi mi-o pune-n braţul stâng, Ochii tăi se plec cu teamă, Tu roşeşti – glasu-mi te cheamă, Coardele încet te plâng! Vino dar, palidă zână, Pune faţa pe-al meu piept, Gâtul tău pe braţu-mi drept, […]

Lebăda

Mihai Eminescu

Când printre valuri ce saltă Pe baltă în ritm uşor, Lebăda albă cu-aripile-n vânturi în cânturi Se leagănă-n dor;   Aripile-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Şi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă […]

Tu mă priveşti cu marii ochi…

Mihai Eminescu

Tu mă priveşti cu marii ochi, cuminte; Te văd mişcând încet a tale buze, Şoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.   Urechea mea pândeşte să le-auză – Abia-nţelese, pline de-nţeles – Cum ascultau poeţii vechi de muză.   În […]

Către Mercur

Mihai Eminescu

O, Mercur, a cărui poveţe deprins-au Amphion, urnind după cântecu-i pietre, Şi tu liră, care-n cald avânt din şapte Coarde suna-vei   Templelor, ospeţelor mari amică – Nu c-altădată, fără de grai – o, spune-mi Cântul, cărui neînduplecata Lyde-i Plece […]

De-aş muri ori de-ai muri

Mihai Eminescu

C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe. Privire în privire şi sân la sân trăim, Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.   Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare, Crezi […]

Urât şi sărăcie

Mihai Eminescu

Urât şi sărăcie sunt acei doi tovarăşi, A căror urme crude le aflu pururi iarăşi Pe orice chip şi-n orice-ndrăznii de a iubi… Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie… Zburat-au […]

Sus în curtea cea domnească

Mihai Eminescu

Sus în curtea cea domnească, La domnia din Bârlad, Şade tânăr domnul Vlad – Sub căciula-i ţărănească Pe-a lui umeri plete cad.   Astfel şade trist şi rece La ospăţul luminat Din domnescul lui palat, Cu priviri crunte şi rece, […]

Sala-i mare, strălucită

Mihai Eminescu

Sala-i mare, strălucită, Masa-i albă, oaspeţi mulţi, Vorbe dulci să tot asculţi – Şi lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulţi.   Icia unii stau alene Şi visează şi gândesc, Colo alţii chiuiesc, Iar femei cu lunge gene Râd […]

O, stingă-se a vieţii…

Mihai Eminescu

O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă, Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun, Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, […]

Terţine

Mihai Eminescu

Tinzându-ţi mâna o priveai cuminte, Mişcai zâmbind a tale roşii buze, Şoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte.   Urechea mea pândea să le auză – Abia-nţelese, pline de-nţeles – Cum ascultau poeţii vechi de muză.   Şi-n ochii tăi […]

Alei mică, alei dragă

Mihai Eminescu

Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne-nţeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viaţa noastră-ntreagă.   Alei dragă Veronică, Despărţirea toate strică, De ne-alegem cu nimica – Viaţa trece, frunza pică.   *   Alei dragă, alei mică, Viaţa […]

Din cerurile-albastre

Mihai Eminescu

Din cerurile-albastre Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Şi undele pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O, stelelor, stelelor, Unde v-aţi dus?   În turme călătoare Trec nourii pe ceri, Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri. De strălucirea […]

Sara pe deal

Mihai Eminescu

Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.   Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară, Ochii tăi mari caută-n frunza […]

Peste vârfuri

Mihai Eminescu

Peste vârfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună.   Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte.   De ce taci, când fermecată Inima-mi spre […]

Mureşanu

Mihai Eminescu

MUREŞANU   În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miază-noaptea… iar prin a lumii vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies – Şi somnul, frate-al morţii, cu ochii plini d-eres, Prin regia gândirii neînfiinţate trece […]

Ca o făclie…

Mihai Eminescu

Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă, Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă. Nimica nu opreşte a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul şi spaţiul străbate Şi ce […]

La Quadrat

Mihai Eminescu

Înger în patru colţuri, o stea cu barbă lungă, Cine-a ştiut vreodată că tot ce eu iubeam E-un dramaturg puternic, dar fără bani în pungă, Un paralelogram?   E-un om a cărui visuri la bere tot ţintează, Ce se consumă-n […]