Puii de arici
Într-o seara de vara ma odihneam în gradina la umbra unui dud mare. Erau cu mine nepoţii mei, Niculiţa şi Danuţ. Dudele erau coapţe şi cadeau una cate una în iarba. Copiilor le placeau dudele dulci şi, îndata ce cadea una, alergau şi o culegeau. Rareori ajungea Danuţ sa ridice vreuna, Niculiţa, mai marişor şi mai sprinten, ajungea primul. Danuţ ramanea întristat. În zadar i-am spus de cateva ori lui Niculiţa ca nu e bine ceea ce face; nu m-a ascultat şi cum cadea o duda, o şi apuca. Dar iata ce s-a întamplat: Din gradina vecinului a aparut mai…