Basmul toamnei
Îl începe o frunza –cu glasul stins de sfiala, cu obrajii dogoraţi- şoptindu-l:,, A fosst odat’!’’ Dar şoapta îi sporeşte în freamat raspandit prelung, şi frunzele, ‘mpreuna, murmura întrebator :,, A fosst? De departe gansacul hotaraşte :,, A fosssst…’’ Şi gaştele îl încuvinţeaza dand din cap:,, Da-da, da-da, da-da.’’ Iar firele de iarba alergand de-a valma, s-apleaca şi se roaga suspinand:,, sssspune…ssspune…’’ Prunii, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineţi, aiuriţi. Merele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugravindu-şi chipurile colorate pe feţele frunzelor, ca sa nu le bage nimeni în sama fuga.Dar vantul descopera înşelaciunea şi, pornind în…