Author: Panait Cerna

I Din varsta fericirii fara minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume razleţita şi sfioasa, În rama de salcîm zaresc o casa. Şi-n casa, într-un colţ întunecat, Vad un copil de mama lui certat. El mainile şi-ntinde spre iertare, Dar ea-i tacuta şi nenduratoare. Din toţi caţi trec, nu-i nimeni sa-l aline! Şi plange-nabuşit copilul – Ş-adoarme în suspine. Dar peste noapte-o biruieşte dorul – Din somnu-i sare muma, Şi spre ungherul unde-i doarme-odorul Paşeşte-n vîrful degetelor numa. Pe somnul lui cel fin Duioasa se-nclina ; De-al vieţii sale chin Un zambet i-anima. Zbucneşte fara’ zagaz Iubirea ei muta…

O, pasare, ce-mi vii la geam Şi-mi canţi din zori nebuna, Ce-mi spui de vremea cand plangeam, În nopţile cu luna? Ce mi-aminteşti de vehiul dor, Cernita zburatoare? De un suspin nepieritor – De-o alta aratare? … Mai bine canta-mi de noroc, Suind voios în slava – Mai bine adu tanar foc În inima-mi bolnava… Ori … ia-mi cu tine dorul greu – Ia-mi sufletul ce moare, Şi du-te, du-te-n zari mereu, Maiastra zburatoare … Alearga-n plaiuri olteneşti La mandra fara vina – La mandre case-mparateşti Cu geamul în lumina… Priveşte-al ochilor ei rai, Surasul fara nume, Asculta tanarul ei…

Paraului se tanguieşte-o floare: “Ce bland erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecata peste valurile-ţi line Aveam taria pururi langa mine, Iar noaptea-mi coborai şi-o stea pe-aproape. Vorbind mereu de cer, de paradisuri, Îmi strecurai în suflet foc şi visuri Şi ma lasai cu umede pleoape. Şi ma plecam robita dezmierdarii, Mireasma mea o daruiam suflarii, Şi zi cu zi te-aveam mai drag, blajine. Caci steaua mea traia numai prin tine Şi tu-mi trezeai viaţa fara nume Nelamuritul zbor spre alta lume; De-aceea îţi iertam, cand, plin de teama, Îmi murmurai cuvinte de iubire Ci tu…