I Din varsta fericirii fara minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume razleţita şi sfioasa, În rama de salcîm zaresc o casa. Şi-n casa, într-un colţ întunecat, Vad un copil de mama lui certat. El mainile şi-ntinde spre iertare, […]
Paraul si floarea
Paraului se tanguieşte-o floare: “Ce bland erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecata peste valurile-ţi line Aveam taria pururi langa mine, Iar noaptea-mi coborai şi-o stea pe-aproape. Vorbind mereu de cer, de paradisuri, Îmi strecurai în […]