Colt Alb
PARTEA a I-a Capitolul 1 PÎRTIA CĂRNII Padurea de molift negru şerpuia mohorîta de-a lungul malurilor înghețate. Vîntul despuiase de curînd arborii de veşmîntul lor alb de gheața, şi în lumina palida a asfințitului, trunchiurile negre, prevestitoare de nenorocire, pareau ca se pleaca unul spre altul. O tacere nemarginita domnea asupra întinderii şi întreg ținutul nu era decît o pustietate nesfîrşita şi fara de viața, încremenita, atît de însingurata şi rece, ca nici tristețe nu mai trezea. Te îmbia parca sa rîzi, dar un rîs ce înfiora mai mult decît orice tristețe, un rîs fara voioşie, ca zîmbetul sfinxului, un…