Author: Vasile Voiculescu

Limbile vremii alunecasera de pe taişul lustruit al baltagelor de piatra pe luciul paloşelor de bronz. Omul intra în era cu tot alaiul de animale îmblanzite dupa el. Într-un amurg salbatic de iarna, el se întorcea necajit de la padure. Carul primitiv, cu roata otova, se fransese într-un praguş şi omul, ca sa-1 urneasca, trebui sa osteneasca o jumatate de zi. Femeia ieşi din bordei cu pruncul în braţe şi-i ajuta sa dejuge. Apoi oamenii se mistuira în hruba. Dobitoacele ramasera afara singure, aparate de cainii lihniţi. Crivaţul se zburli. Împinse de frica, de foame şi de frig, animalele se…

In albinele din prisaca Profirei intrase o razmerita necunoscuta,care le rasturna toata firea si randuielile; nici mai mult, nici mai putin, albinele capiasera. Mai intai,incepura sa-si fure intre ele, de la stup la stup, mierea, ceea ce isca incaierari cu batalii grozave. Vazduhul ograzii era numai bazait furios, iar jos, pe pamant, se zbateau cocoloase de albine cu acele infipte unele in altele. E drept ca furtisagul il deprinsesera de la niste albine streine, care, in lipsa bastinaselor, plecate la cules, patrunsesera dupa jaf prin uleiele chiabure. Dar,de la alungarea talharelor, pagubasele, spaimantate de saracie, in loc sa alerge dupa…

Samson, cainele ciobanesc dat de baci în grija unor gospodari, se înzdraveneşte dupa o boala grea şi pleaca în cautarea stapanului. Ajunge însa la o altfel de turma, cu baci, tarla şi cu miei cum nu mai vazuse pana atunci – o şcoala dintr-un sat. Învaţatorul şi copiii îl adopta sub numele de Ciobanila. Ajuns mandria şcolii, cainele îşi primea „mieii” în fiecare dimineaţa, îi pazea cu straşnicie şi facea fel de fel de ghiduşii, ca sa le fie pe plac. Numai un lucru nu-i placea lui Ciobanila: dumineca şi sarbatorile… Nu pricepea de ce în zilele astea mieii lui…