versuri poezii

De cum am gustat din acel lichid, Am şi devenit autocefal, Ca biserica de răsărit, Cu multele-i turle de vis opal. Fermecat în mâini ţineam şipul, Plin ochi de vrăjitele picături, În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul, Zguduit de fantastice furnicături. Ce bine c-am dat eu de apa vie, Căutată de toate poveştile laolaltă. Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -, Apă moartă, luată din baltă. Atunci, cum se face că are efect? Am întrebat firoscoasa de ciocârlie. - Aceeaşi apă ce palpită în piept, Pentru unii e moartă, pentru alţii e vie.

Leul stă cu gura căscată Şi aşteaptă ori, să-mi bag capul, Ori să-i dau o poezie. Nu le mai dau poezii, Dobitoacelor astea sinistre, Cu inima de piatră, Că le-nghit pe nerăsuflate, Pe nemestecate. Mai bine îmi vâr capul? Dar, oare o fi bine? Mai bine o poezie, decât să-mi vâr capul... Mai bine o poezie. Lumea trece şi furişează câte-o scrisoare Se uită în jur Dacă n-a observat cineva, Ca ucigaşul când dă otrava. Făţiş, eu stau îndelung Şi-i vâr în gură poezii, Una după alta, Părerile mele contra mea... Apoi contemplu de la distanţă Puntea suspinelor Şi canalul,…

Vine o vreme Cand trebuie sa tragem sub noi O linie neagra Si sa facem socoteala. Cateva momente cand era sa fim fericiti, Cateva momente cand era sa fim frumosi, Cateva momente cand era sa fim geniali. Ne-am intalnit de cateva ori Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?), Toate acestea fac un viitor luminos - Pe care l-am trait. O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere A caror intelepciune…

Susceptibil de visare, Stau sub cer, ca un burete, Să mă-mbib, din nori, c-o boare, De pe stele s-adun pete, Roş polen de pe-aripioare De bondari sau de egrete, Praful de pe fund de mare, Cand trec peştii iuţi, în cete. Totul vine glonţ, din hăuri Năclăindu-mă o clipă, Şi,ca glontul, lasă găuri În frîntura de aripă, Care, cînd să bată- gata! I-a trecut şi ei durata.

S-a anunţat, cred, la apocalipsă, Nu ţin bine minte, Că un mare uragan de hârtie Se apropie din direcţia N-V Şi din toate direcţiile. Uraganul va pustii totul în calea sa, Prefâcând totul în hârtie. Copacii se vor transforma în hârtie, Animalele în hârtie, Aurul în hârtie. Oamenii vor ţipa de groază, Şi ţipetele lor Vor deveni pe loc şerpi de hârtie, Şi apoi ei înşişi se vor desface hârtie: Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri, Hârtie de saci, hârtie de biblie, Hârtie de ţigarete. Şi mai ales ziare. Unii vor deveni articole de fond, Alţii vor intra în problemele…

Cum să nu fiu bătrână, mă, Dacă am apucat trei rânduri de treierat de grâu? Când eram mică, se treiera cu caii şi cu boii. Se făcea o arie mare, rotundă. Se cioplea O arie rotundă. O măsurau - şi-n mijloc Băteau un par - steăjer. Şi-acolo legau doi cai Şi-i învârteau, până se-nvârtea frânghia după steăjer, Şi la urmă da-napoi. Şi iar învârteau, în partea ailaltă. Şi la urmă, veneau oamenii cu furcile, îi întorceau aşa grâul Şi scuturau - şi paiele de mai aveau spice, le dădeau afară. Şi treierau, ce mai rămânea - şi-ncolo şi-ncolo. Şi atunci…

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin, De ce ai impresia că ai plecat Tu? Primăvara şi toamna Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri, Stoluri de păsări vin, Stoluri de păsări pleacă, De ce ai impresia că mergi tu? Toată viaţa m-am uitat pe fereastră, Pironit într-un colţ De autobuz, de tren, de vapor Hurducat de căruţă M-am uitat cum fug de mine copacii, Oameni, oraşe, continente De ce sunt copleşit de atâtea emoţii, De ce am impresia Că am cunoscut lumea?

Spânu secera şi lega la grâu. Şi pe grâu, ştii, trebuie să te laşi cu genunchiul, Când faci snopul. Şi el avea pantalonii rupţi în genunchi. Şi i-a întors cu turul înainte, Ca să poată lega. Aşa a venit la loc. El lega în urmă, după femeile care secerau înainte, Vorbeau tare, râdeau, cântau. Era frumos la muncă. Şi la masă, Măria Bălii dă cu ochii de el Şi i se pare ceva greşit la el. Îi ia sama bine Şi începe să se-nchine. - Mă, tu te uitaşi, mă, azi-dimineaţă Cum luaşi pantalonii? - Păi, cum îi luai, fă,…

Arăt atât de îngrozitor Încât pierd mult timp Consolându-i pe cei Care vin să mă vadă. Ţipă, îşi pun mâinile la ochi, Blestemă. "De ce tocmai tu", se răstesc la mine. Doamne, unde eşti, Tu exişti? Eu încerc să le ridic moralul - Ei, lăsaţi, nu-i chiar aşa cum vi se pare. Săptămâna trecută arătam şi mai rău Boala e boală, totuşi. Face ravagii unde se încuibă Şi la urma urmei, toţi murim Şi vorba lui Hamlet: "Dacă-i acum Nu va fi altădată". De n-ar fi durerea asta ingrozitoare Aş accepta senin, mioritic, Chiar şi figura asta de schingiuit. Lumea…

m-am obisnuit sa dorm cu ochii deschisi de spaima sa nu fiu luat prin surprindere sa am controlul meu asupra lumii pana in ultimul moment ca un far care nu vrea sa se stinga ziua tine orizontul marii mereu in magia unei priviri disperate te rog sa-mi inchizi usor pleoapele atunci ce-a fost de vazut am vazut sa tragi cu grija aceste obloane fine peste ochii mei obositi sper sa fie cat mai tarziu candva intr-o noapte cu multe stele si cu salcami infloriti

In ploaie, rezemat de un copac. El are legatura cu pamantul. Si simt sub coaja-i, palma batucita, Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul. Din cand in cand trazneste manios Si se razbuna norii in furtuna. Un fulger de-o veni, ratacitor, Deodata amandoi l-om frange-n mana. Cuprins de lasitate, fug pe camp Si picurii ma-ndoaie de mijloc. El isi asuma riscul verticalei, Dispus in orice clipa sa-si dea foc. Singuratatea asta care fuge... Singuratatea lui infipta-n lut... Ma-ntorc plangand si il cuprind in brate. Furtuna grea ne tine de urat.

Nu mi-e rău ca să-mi fie bine, Mi-e rău ca să-mi fie şi mai rău. Ca marea cu valuri verzi, înşelătoare, Nici durerii nu-i poţi ghici fundul. Fac scufundări în durerea pură, Esenţă de ţipăt şi disperare, Şi mă întorc la suprafaţă vânăt Ca un scafandru care şi-a pierdut Rezervorul de oxigen. Mă rog de împăratul peştilor Să-mi trimită un rechin de treabă Să-mi taie calea. *** De ce eu trebuie să intru în acest spital Şi cel care trece acum prin faţa lui Să meargă mai departe? De ce el să treacă de poartă fără să-i pese De ce…

Traim din amintiri, hibernam în vizuina Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza. Intre vinovatie si - asteptare. Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic. Asteptam cu mana streasina la inima. Si ce rar se vede ceva în zare. Dar trebuie să ne pastram calmul. "Nu se lipeste mancarea de mine" - zici Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti. Sinul tau mă doare. Cum taie laptele foamea, brusc, Asa trezesti în mine speranta.

Pe-astia-i stiu eu din 1916, din Moldova. Ni i-au dat de ajutor, contra nemtilor. Si ei au fugit. Beai cu ei la masa, mancai, Si pana la poarta te-mpuscau. In burta lor sunt numai minciuni. Ei ti-arata laptele albu si zic ca e negru. Si tu trebuie să zici ca ei. Vor să-ti ia tot. Să te imbraci c-o rubasca, De tine si de camasa si de haina C-un nasture rosu la umar. Si rubasti de-alea-ntunecate Ca pamantul, parca-ai fi sobolan. Să-ntinzi gamela pe care-o porti La sold, să-ti dea niste linte, acolo pe camp, Stand si-n soare, ca taie…

Mă întorc cu faţa Spre perete Şi le spun prietenilor Îndureraţi: Mă întorc repede.

Am si sentimentul lânei - Nu stiu de ce-ti spun asta, Probabil ca m-ai intrebat, Mi-ai cerut un inventar al Sentimentelor. Le am pe toate, am sentimentul tuturor Stofelor, si acum îmi dau seama Ca-l am si pe-al Medalionului. Am rămas cu ochii pironiti acolo. El mă sageta. E bine daca-ti poarta de grija. Eu nu prea port de grija - am alte calitati, Dar nu port de grija. N-am timp. Daca mă tii la git, da. Hai să te descriu, tot trebuie să fac ceva Dar tie-ti sta bine-ntre bijuterii. Trebuie să te descriu o data cu bijuteriile tale.…

Azi am vazut un ochi Care ma iubea. Vedeam bine ca m-ar fi primit Sub spranceana lui. Dar a venit un nor Si ochiul s-a-nchis, Ori s-a speriat Si-a fugit in chipul tau Langa celalalt ochi, Langa fruntea si langa gura Care nu ma iubesc.

Părăsiți pe gânduri, câini dezmoșteniți, Scrutează cerul și așteaptă-n van. Stăpânii i-au uitat, proptind grăbiți, Pe ușa-nchisă câte-un bolovan. Ei nu au lotci și delta e ocean. Înoată printre sloiuri, istoviți. Adulmecă mirosuri vechi de-un an, De foame și de valuri hăituiți. Ei înșiși parcă-s plaiuri care latră. Până când limba li se face piatră Și Dunărea-i depune, lin, în mare. Dar câte unul biruie-n vâltoare: Ajunge-acasă istovit - și moare Cu ochii la stăpân, întins pe vatră.

- Ce-ai lua cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai şi iad, Ca să ţii nişte cursuri? - O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne, Dacă nu-ţi cer prea mult. - Ceri prea mult, îţi tăiem femeia, Te-ar ţine de vorbă, Ţi-ar împuia capul cu fleacuri Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul. - Te implor, taie-mi cartea, O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine O sticlă de vin şi-o femeie. Asta aş dori, dacă nu cer prea mult. - Ceri prea mult. Ce-ai dori să iei cu tine, Dacă s-ar pune…

Impreuna sintem foarte dialectici (Tu stii ca a fost cea mai frumoasa Zi din viata mea? Ce bine-ar fi să fie asa. "Ba da". Te rog fraza asta să n-o tai) De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnata Chiar de muze. Poetii să se inspire si ele să puna degetul. Tu să intinzi aripa peste versurile mele "N-am intins-o?" Asa, o pana. Vreau o filfiire deplina. Simteai ca veneai până lângă mine Si deodata un gol de aer. Ce se intimpla? Mă gindeam la tine. Golurile de aer nu stiu ce-o fi cu ele, Asa e când…

– E, azi-noapte visă porcul sânge, zicea mama, dimineaţa, oftând. - Păi, cum aşa? - Fiindcă azi e Ignatul, îl tăiem, -îu! Se ducea Nicolae de-i chema pe Mitran, pe Seder, pe Chirimenţi, Vecini care ştiau dinainte, îi găsea ascuţindu-şi cuţitele. Le vedeam căciulile ţuguiate pe deasupra gardului, aşa săltau. -Duceţi-vă unul de legaţi ăl câine, mă. Să nu se dea la lume. Porcul parcă presimţea, odată se făcuse spărios, nu mai venea La porumbul întins. Ceva de pe vremea când era frate cu mistreţul şi liber îi scapără In ochii roşii. Părul i se zburlea pe coamă. înghesuit lângă…

O cârpă de cânepă era înmuiată în ceară topită. Şi după aia o răsucea pe fus Şi ea se-ntărea şi se făcea ca pâlnia. Şi după ce-o scoteau şi se usca ceara, Băga vârful ăl subţire pe urechea bolnavului, Cum sta el aşa culcat cu urechea în sus. Şi-i da foc cârpei Şi ardea aşa acolo Şi trăgea dorul din ureche. „I-am făcut feştilă în urechi, Că-1 dureau urechile." Dar ce, parcă-1 dureau numai urechile? Ţoţuleasa fierbea o oală cu apă în clocot, Cenuşa din vatră o netezea Şi făcea cu fundul oalei ăleia nouă urme de oală. Şi la…

O carte mică, N-am luat cu mine Decât o carte subţire, Aşa, ca o frunză. Aşa, ca o viată de om. M-am gândit c-o să mă doară spinarea. C-o să mă doară numele Care-o va căra.

Mergeam aşa, Când deodată în faţa mea, S-au desfăcut doua drumuri : Unul la dreapta, Şi altul la stânga, După toate regulile simetriei. Am stat, Am făcut ochii mici, Mi-am ţuguiat buzele, Am tuşit, Şi-am luat-o pe cel din dreapta (Exact cel care nu trebuia, După cum s-a dovedit după aceea). Am mers pe el cum am mers, De prisos să mai dau amănunte. Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două Prăpăstii : Una la dreapta Alta la stanga. M-am aruncat în cea din stânga, Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt, Grămada cu mine în…

Ardealul, starea mea de spirit Cu care mă gândesc la ţară, De parc-aş respira lumină Şi existenţă milenară. La orice pas îţi râde-o floare, Sub orice pas e un mormânt, Ardealul întregind o roată Sub care Horia s-a frânt. Aud un clopot sus pe-o cruce, Bătând cu limba-n ideal, Ca-ntr-o Duminică a ţării Vin la biserică-n Ardeal.

Apele peste care am trecut Mi-au dat ca amintire un mic licar sub piele. Nu mai pot pasi sprinten,cu avant, Decat daca am talpa plina de bataturi, Daca-mi e toata ca un teren mlastinos, In care te scufunzi imperceptibil. Somnul nu-mi mai vine decat stand chircit, Undeva pe geamantan,langa o usa de vagon Supraaglomerat, Trezit din motaiala de fiecare calator care urca sau Coboara. Intre aceste pauze am cele mai frumoase vise, Toate intrerupte brusc,din pacate. Ah,somnul in pat strain,neutru, De hotel de mana a treia! Cazi trasnit pe dormeza slinoasa,jilava,usor inclinata. In camera e un aer de puscarie,geamul e…

I Venea la şcoală de dimineaţă Cu demâncarea la el. Hainele le ţinea îngropate la loc, unde muncea. Că era lup de muncă. Şi ajungea la şcoală, Făcea ce făcea cu copiii şi când le da drumul, Încăleca pe cal şi-o lua peste câmp, la locurile lui acolo. Se schimba acolo la loc şi muncea până-n întuneric. Se dezbrăca şi le-ngropa iar, şi pleca acasă, Acolo la Pârva-n Secuieşti, avea casă cu etaj. Şi dimineaţa, se-mbrăca, lua mâncarea şi pleca la Şcoală călare. Şi de-acolo, la loc. Om harnic. Lup de muncă, spunea Moşu, care-i fusese elev. Învăţa copiii foarte…

Domnule, am auzit în tinerete o ghicitoare Si i-am uitat raspunsul. ,,Tenghelita, Menghelita, De carcee, Tombolita. Ghici, ce e?" De vreo patruzeci de ani mă tot chinui S-o dezleg, Sau să-mi aduc aminte raspunsul. M-am dus în satuul în care-am auzit-o, Am intrebat din om în om: Nimeni nu stia, O ghicitoare care-a disparut. Maica Mare, Maria Radulescu Falcoianu Numita maica Rica, din comuna Redea, Romanati, I-a spus în 1919 lui neica lonescu, Din Redea, ghicitoarea asta. Când si-a dat el seama c-a uitat raspunsul, Maica Rica murise. Si de-atunci il tot chinuie. Daca ar fi ca în povesti, ar…

Drăghicioiu ăl bătrân a avut trei copii, Pe Măria, pe Enache şi pe Ilinca. Ilinca asta era o femeie înaltă, Inimoasă, semăna cu baba Şi ea s-a măritat cu Marin Băzăvan, Care s-a făcut haiduc Umbla cu ceata unuia, Cârstea. Şi i-a prins peste Jii, la un popă. Au tras în ei şi pe Cârstea 1-a nemerit în picior. Şi tovarăşii l-au adus până aci la Drumul Muierii. De-acolo n-au mai putut să-1 poarte în spinare, că-i ajungea Potera. L-au lepădat la un pom. El se ruga, „Nu mă lăsaţi, fraţilor, Mai bine omorâţi-mă!" Şi l-au împuşcat. Şi pe ei…

Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocamioane, Tancuri Sitot felul de picioare. Am simtit soarele pana la Si luna Pe la miezul noptii. Norii ma apasa cu umbra lor, De evenimente grele Si importante Am facut bataturi. Si cu toate ca-mi port Cu destul stoicism Soarta mea de granit Cateodata ma pomenesc urland: Circulati numai pe partea carosabila A sufletului meu, Barbarilor!