Povești și poezii

Focul sacru

Focul sacru
Rate this post

Mai aruncaţi nişte vreascuri

În soare,

Am auzit c-o să se stingă

Peste câteva miliarde de ani.

Şi dacă nu mai sunt vreascuri,

Aruncaţi în soare

Câmpiile care ar fi putut foarte bine

Să fie păduri,

Munţii, luna şi cerul

Care nici nu ştim sigur dacă sunt

Păduri.

În orice caz,

Mai aruncaţi ceva în el,

Nişte vreascuri,

Nişte vieţi.

Că, uite, a şi început să pâlpâie

Pe feţele noastre,

Făcându-le frumoase şi urâte,

Făcându-le noapte şi zi,

Făcându-le anotimpuri şi ani.

Related Posts