Tata îi zicea Ilincăi „gagă“.
Muma Ilincăi era din Frăţila,
Şi când se ducea tata pe la Bălceşti
Se-ntâlnea cu verii ăia ai ei din Frăţila.
Întreba Ilinca:
– Da’ rude de-ale noastre ai văzut pe-acolo?
– Am văzut, gagă.
Erau îmbrăcaţi cu şubele bune pe didijos
Şi cu câte-o treanţă rea pe deasupra.
– Ei, gagă, treanţa rea păstrează haina a bună.
– Taci, gagă, din gură, nişte năroji.
Păi, cu căciulile-ntoarse pe dos şi cu ciomegele mari?
Uite-aşa umblau prin târgul de vite.
Se plângea Ilinca, altă dată:
„Aveam şi eu, mumă, giubea,
Aveam giubea cu sangepii până jos, aşa de laţi.
Şi mi-au furat-o, mi-au furat-o, mumă“.
