Alergătorul

Print Friendly, PDF & Email

Un câmp pustiu,

Bătătorit ca un drum,

Şi din când în când

Câte o carte.

La distanţe foarte mari,

Vreo carte fundamentală,

Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,

Sănătos ca un zeu nou,

Şi scuipă pe ea,

Pe fiecare la rând.

Calcă peste ele dumnezeieşte.

A obosit, a mers destul,

Câmpul se întinde înainte pustiu,

Bătătorit ca un drum.

Alergătorul cade jos, moare,

Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,

Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gâfâit,

Din spate răsare cineva,

Un alergător se opreşte, scuipă pe semn,

Şi se pierde în zare.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *