Toma Alimos

Foicica fagului, La poalele muntelui, Muntelui Plesuvului, In mijlocul Cimpului La putul Porumbului, Pe cimpia verde, -ntinsa, Si de cetine coprinsa, Sade Toma Alimos, Haiduc din Tara-de-Jos, Nalt la stat, Mare la sfat Si vitez cum n-a mai stat. Sade Toma tolanit Si cu murgul priponit In pripoane de argint, Si maninca frumusel, Si bea vin din burdusel, Si graieste in ast fel: – Inchinar-as, si n-am cui! Inchinar-as murgului, Murgului sirepului, Dar mi-e murgul vita muta, Ma priveste si m-asculta, N-are gura sa-mi raspunda! Inchinar-as armelor, Armelor dragutelor, Armelor surorilor, Dar si ele-s fiare reci, Puse-n teci De lemne…
Citește

Meșterul Manole

Cei noua zidari, Noua mesteri mari Ei se socotea, Ca ei sa mi-s faca Zid de manastire Sa nu fie-n lume. Zaua zaduia, Noaptea se surpa. Ei se socotea, Juramant punea Ca ei sa nu spuie La neveste-acasa Si care va merge Mesterul Manole Luni de dimineata Cu pranzu-nainte… În zad s-o zaduiasca. Opt necredinciosi… Credint-o calcatu, Credinta n-avea Si ei le spunea, Ele nu venea. Manole, Manole, Mesteru Manole, El credinta-si tine Ca el ca nu-i spune La nevast-acasa. Luni de dimineata Ea mi se scula, Pruncu si-l scalda, Pranzu si-l facea, La barbat pleca. El cand o vedea,…
Citește

Stefan Voda

În oraş, în Bucureşti, La casele mari, domneşti, În curte la Ştefan Voda, Mare masa mi-e întinsa Şi de mari boieri coprinsa, De boierii Sfatului Stalpii Ţarigradului, Sfetnicii Mparatului. Ei la masa ce mananca? Numai ştiuca Şi pastrunga, Şi galbena caracuda, Cu peşte da-l marunţel, Mor boierii dupa el. Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb şi rumenit De la vii Moldoveneşti, Din podgorii Munteneşti Şi din pivniţe domneşti. Daca vorba Conteneşte, Foamea Se mai potoleşte Şi mancarea Se sfarşeşte, Iara voda ce-mi graieşte? – Beţi, boieri, va ospataţi! Maine-zori sa va sculaţi Şi frumos sa va armaţi, Pe la brane…
Citește

Soarele si Luna

Foaie de cicoare, În prunduţ de mare Iata ca-mi rasare Puternicul soare. Dar el nu-mi rasare, Ci va sa se-nsoare; Ca mi-a tot umblat Lumea-n lung şi-n lat, Ţara Romaneasca Şi Moldoveneasca Lungiş, Curmeziş, Mare, noua ai, Tot pe noua cai; Patru-a ciumpavit, Cinci a omorat Şi tot n-a gasit Potriva sa-i fie Vro dalba soţie; Far de mi-a gasit Şi mi-a nemerit, La noua argele, Noua feciorele, În prunduţ de mare, Pe unde rasare. Soarele şi luna A mai mitica, Ca o floricica, În mijloc şedea, La lucru lucra, Pe toate-ntrecea; Ca ea tot ţesea. Ţesea,-nchindisea, Şi ea se…
Citește

Cartea cu Apolodor

1. La circ, in Targul Mosilor, Pe gheata unui racitor, Traia voios si zambitor Un pinguin din Labrador. -Cum se numea?-Apolodor. -Si ce facea?-Canta la cor. Deci, nu era nici scamator, Nici acrobat, nici dansator; Facea si el ce-i mai usor: Canta la cor.(Era tenor) Grasut, curat, atragator In fracul lui stralucitor Asa era Apolodor. 2. Dar intr-o zi Apolodor, Spre deznadejdea tuturor A spus asa:-Sunt foarte trist! Imi place viata de corist Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor De fratii mei din Labrador! O, de-as putea un ceas macar Sa stau cu ei pe un ghetar... Apoi…
Citește

Aşteptare

Cică lucrurile mai trec odată Pe unde-au mai fost Ca nişte sentimente comete. Trebuie numai să ştii să le-aştepţi, Trebuie numai să rupi, Stând pe loc Infinite perechi de ghete. Asta înseamnă că salcâmul Tăiat astă-toamnă Se va mai înălţa pentru o clipă Pe vechea lui rădăcină. Că tu mă vei mai iubi cu adevărat Peste câteva miliarde de ani lumină. O, poate nu mai e mult până-atunci, Cine ştie! Iată, eu am şi-nceput să te-aştept Măsurând timpul cu barba, Veşnicie cu veşnicie.
Citește

Călăul cu şapte mâini şi victima cu şapte capete

Călăul trebuia să omoare timpul. Acesta stătea cu capul pe butuc Şi, aşteptând să i se facă seama, Îşi omora şi el timpul (Iertaţi-mi gluma nepotrivită) Uitându-se la călău, cum îşi ascute barda Şi, ca să fiu şi mai explicit, Omorându-l la rândul său, Puţin câte puţin. Căci chiar în timp ce călăul Îşi ascuţea barda, ca să omoare timpul, Timpul trecea (deşi cu capul pe butuc), Îmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău, Făcându-i barda să ruginească Şi înfuriindu-l s-o ascută şi mai tare, Făcându-l să piardă şi mai mult sânge, Vreau să spun timp, făcând să putrezească fibra butucului,…
Citește

De of şi se aoleu

Floare naltă, floare neagră, Nu ţi-am spus, fă, că-mi eşti dragă? C-o să fur din cer cinci stele Să-ţi fac salbă de mărgele? Şi mă lăudam că eu Îl caftesc pe Dumnezeu, De s-o pune-n drumul meu... Nu-mi spuneai tu - ştiu, ca azi - Când săream peste-un pârleaz, Că de drag ce îţi sunt eu O să mori de gâtul meu? Şi-a venit un barbugiu, Of, un fante de gagiu, Din Obor, sau mai de sus, Te-a chemat şi tu...te-ai dus! Şi-ncă n-ar fi fost nimic, Dacă nu mi-ai fi manglit Punga mea cu bani fişic! Stăteam noaptea amândoi,…
Citește

Eşti atât de statornică în gândul meu

Eşti atât de statornică în gândul meu, Încât ai putea fi împrejmuită cu un gard. Va fi, desigur, unul înalt, foarte înalt, Să nu poată sări peste el aerul din restul lumii. Şi-n vârful fiecarei şipci ascuţite câte o stea: Ca un glob obişnuit sau, şi mai bine: capetele Celor ce-au îndrăznit să te iubească.
Citește

Iluziile

cred în valoarea de schimb a iluziilor ele se scarpină în ureche cu piciorul ele funcţionează mereu pe dos iluziile sunt arma cu care împuşcăm râsul iluziile sunt foarte amuzante la orele de audienţă îndrugă verzi şi uscate şi nici nu-ţi vine să crezi ochilor câtă credinţă pun ele în ele însele
Citește

Năpasta

Şi, Doamne, mi-a căzut la loterie Lozul ghinionist să fiu român Şi inventându-mi vina-n puşcărie, S-o ispăşesc amarnic, mâncând fân. Se face, înţeleg, economie De spaţiu locativ şi de-un tacâm. Şi de-un poet ce-ar consuma hârtie, Cu nişte versuri care nu rămân. Căci cărţile-mi cu roaba sunt cărate La marginea oraşului, tocate, Ca-ngrăşământ zvârlite pe ogor. Legat mă simt de limba ta, popor, Destinele ne sunt îngemănate, Cât va ţipa, în zboru-i, un cocor.
Citește

Prăpastie

Dumnezeu e surd Şi când trebuie să-i spun ceva Îi scriu pe-o foaie de hârtie. Aşa se procedează Cu toţi surzii. Dar mie nu-mi înţelege scrisul Şi când îl văd cum se scarpină-n aureolă În faţa unei conjuncţii, Mă gândesc că mult mai uşor ar fi Să i-o urlu-n ureche. Asta şi fac, Dar Dumnezeu dă din cap Că nu-nţelege Şi-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie Tot ce vreau să-i spun. Pe mine mă apucă disperarea, Ies în stradă şi opresc trecătorii, Punându-le-n faţă hârtia mea, Scrisă cum am putut mai frumos şi mai citeţ Ca pentru ochii lui…
Citește

Spectator

Observ cu interes Cum se luptă instinctul vieţii Cu geniul morţii. Viaţa vine cu o mie de tertipuri, Moartea are o mie şi una de vicleşuguri. Ca doi gladiatori, Unul cu trident şi plasă, Altul cu spada scurtă. Strivit între logica misterioasă A vieţii Şi logica misterioasă a morţii Sunt terenul de luptă. Au rămas din mine Doar ochii, Să vadă şi să se îngrozească.
Citește

Atavism

Uitatul pe fereastră a devenit un tic, Toată lumea se uită pe fereastră. Citeşte, spală, iubeşte, moare Şi din când în când dă fuga Şi se uită pe fereastră. Ce vreţi să vedeţi? După cine priviţi? Luaţi-vă gândul, cine a fost de venit a venit, Cine a fost de plecat a plecat, Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut. Lăsaţi perdelele, Trageţi obloanele Şi mai luaţi-vă o dată tensiunea. După ce a văzut totul – ploi, războaie, Soare, cârtiţe, evenimente, Repetate mereu aidoma, Omenirea nu cred că mai doreşte serios Să mai vadă ceva. Totuşi uite-o lipită…
Citește

Calul alb fara splina

Viteza se fugareste pe sine, Ramane pe loc un cal alb. El alearga totusi din rasputeri Caci calul alb nu are splina. Dar viteza ea insasi nu are splina Si luand-o inaintea tuturor alergatorilor Acestia in acelasi timp fug si stau pe loc. Sunt camp pentru viteza maxima Teren de antrenament Ma ajunge sageata, ma strapunge, Alearga mai departe, Fug dupa ea, o prind, Alerg un timp cu ea in mana, Ii dau drumul, o intrec, Ma ajunge din urma, Ma strapunge... Si iar o arunc... Sunt arcul si totodata tinta. Si-un cal alaturi paste iarba verde Un cal alb,…
Citește

De uit vreo țară

De uit vreo ţară, să-mi aduci aminte, Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru. La el o ţară e de-un kilometru Şi kilometrul – cât un bob de linte Şi este foarte lesne să îl sară, Când vine în inspecţii, pe pământ. O, Doamne, totuşi ai uitat o ţară, Nu de când eşti, ci numai de când sunt. Şi Sfântul Petru, ce-a rămas în urmă, Şi tot presează în ceaslov impresii, De levănţică, rochia miresii, Nu ştie ce amar cumplit ne scurmă.
Citește

Eu, neabătutul

Nu vreau să mai întâmpin nimic, Nu mai cinstesc, Nu mai sărbătoresc, Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei Doi şi jumătate de la cei douăzeci... Nu mă mai mobilizează cele nouă şi jumătate, opt, şapte luni Până la... Nu vibrez la magistrale De când mă trezesc dimineaţa şi până seara tărziu (Căci am într-adevăr cu totul alte griji şi probleme) Nu înfierez Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele mele lipite) Nu mă iau la întrecere. Mă lasă rece graficul recoltelor bogate De la “Însămânţările sunt în toi”, până La “Mai sunt două zile…
Citește

În casa muierii

Sandu Sfoiag s-a însurat cu Gligorina. Sta în casa ei, că el nu-şi făcuse, dacă tot avea ea. într-o dimineaţă ea pleca la Bălceşti. - Scoală, mă. - Păi, de ce să mă scol, fă, la miezul nopţii, că eu nu Merg la Bălceşti. - Du-te pe la tac-tu-n deal. - Păi, ce să caut eu pe la tata, acum până-n ziuă? Nu l-am văzut ieri? - Păi, să-ncui uşa, că nu te las eu singur în casa mea. Acum eu aş fi plecat, dar îmi spălase cămaşa, Că, n-aveam decât una şi-mi dăduse un combilizon de-al ei. Cum să…
Citește

Ne cunoastem

Ne cunoastem, Ne-am intilnit intr-o zi Pe pamint, Eu mergeam pe o parte a lui Tu pe cealalta. Tu erai asa si pe dincolo, O, erai ca toate femeile, Uite ca ti-am retinut Chipul. Eu m-am emotionat Si ti-am spus ceva cu mina pe inima, Dar n-ai avut cum sa m-auzi. Pentru ca intre noi treceau intruna masini Si ape si mai ales munti, Si tot globul. M-ai privit in ochi Dar ce sa vezi? In emisfera mea Tocmai se facuse noapte. Ai intins mina: ai dat de un nor. Eu am cuprins de umeri o frunza.
Citește

Precauție

M-am îmbrăcat c-o armură Făcută din pietrele ce-au rămas După ce a trecut apa. Mi-am pus o pereche de ochelari In ceafă, Ca să pot vedea numai Cu mintea de pe urmă. Mi-am protejat Mâinile, picioarele, gândurile, Nelăsînd nici un loc liber Care să poată fi atins de mîngîieri, Ori de alte otrăvuri. Chiar inima din piept Mi-am acoperit-o cu o carcasă De broască țestoasă Ce-a trăit 800 de ani. Când totul a fost gata I-am răspuns tandru: Te iubesc.
Citește

Studiu

Aveam de mult o bănuială împotriva mea şi astăzi m-am ţinut toată ziua după mine La o distanţă care să nu bată la ochi. Aflaţi că sunt mai periculos decât credeam. Când ies pe stradă mă uit în dreapta şi-n stânga Ca şi când aş fotografia în continuu Casele, oamenii, stâlpii de telegraf Şi toate bogăţiile. Apoi din te miri ce (Pentru a nu fi recunoscut) Îmi schimb expresia sufletului Faţa mea e un adevărat alfabet Morse Care transmite tot timpul cine ştie ce secrete Oamenilor din Lună care stau cu urechea pe noi. Când şed la masă Rup dintr-o…
Citește

Acea picătură

Atât a plouat, atât a plouat, Dar n-a picat acea picătură, Ca un cuvânt binecuvântat Frecat pe o ursuză gură. Şi bobul stă în pământ amânat, Parcă s-ar duce în cer să se roage: Peste câmpii şi viroage Prea multă apă a curs şi-i păcat! Căci el nu rodeşte numai cu apă, Din rădăcini nu va ţâşni scânteia… Pământul a-ngenuncheat în seminţele arse: Dă, Doamne, picătura aceea!
Citește

Atunci

-Atunci de ce tacerea asta Atat de densa, de ingrozitoare? -Ba comunicam cu cei de dincolo Tot timpul Dar nu mai avem ce sa ne spunem.
Citește

Capriciu

În fiecare seară strâng de prin vecini toate scaunele disponibile şi le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive la poezie, dacă ştii cum să le aşezi. De aceea eu mă emoţionez, şi timp de câteva ore le povestesc ce frumos a murit sufletul meu peste zi. Întâlnirile noastre sunt de obicei sobre, fără entuziasme de prisos. În orice caz, înseamnă că fiecare ne-am făcut datoria, şi putem merge mai departe.
Citește

De-a Icar

Am umblat cu cerşitul pe la păsări Şi mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de la vultur, Una roşie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreaţă de la papagal, Una fricoasă de la struţ – O, ce aripi mi-am făcut! Mi le-am pus la suflet Şi-am început să zbor. Zbor înalt de vultur, Zbor roşu de pasăre paradis, Zbor verde de colibri, Zbor vorbăreţ de papagal, Zbor fricos de struţ – O, ce-am mai zburat!
Citește

Exerciții fără colac

Înotam spre ţărm cu disperare Şi, Doamne, mă îndepărtam de el, Îmi pierdusem simţul de orientare, Mă ţineam de-a lunii cercel Şi de degetul meu cu inel. Ca o balenă sinucigaşă Eşuam pe fiecare talaz, O forţă din adânc, uriaşă, O simţeam, pietroi, pe grumaz. Nu ştiam dacă azi mai e azi. Orizontul intrase brusc în eclipsă Îngălat de un soi de moluşte. Simţeam cum mi se clatină steaua, ideea fixă, Ca un dinte ce n-o să mai muşte. Şi-un vânător voia s-o înpuşte. Nu e decât un coşmar oarecare, Iată, cu pumnul îl sparg. Şi m-am trezit. Eram, vai,…
Citește

În geamul meu

Iar trandafirul a rodit măceş, În geamul meu, în ziua de armindeni. De jalea care este pretutindeni Copacii mor şi florile dau greş. Şi păsările care-şi iau adio Ne lasă, triste-n cuib, un ou de lemn. Vom înţelege-al speciilor semn? O umbră mare luna va cloci-o. E umbra ce-o lăsăm în spaţii vaste, Mantia neagră-a sufletului gol. Din somn, ca dintr-un lung coşmar, mă scol, Planton năuc la marile dezastre. Şi când deschid fereastra să respir, Văd floarea de măceş în trandafir.
Citește

Nu te-ncurca

Boc! Boc! In poarta. Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun. - Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă - Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte. Afara iar: Boc! Boc! - Care esti, mă? Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba. Era iapa, legata de poarta. Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul. Si când l-a văzut pe Gheorghe c-a iesit C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara, A inceput să-l certe. - Ba, ce faceti? De ce dormi, mă? la ora asta? Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, mă?…
Citește

Pricina

Mi s-a omorât timpul, Onorată instanţă. Când mă întorceam eu voluntar Din război, Am băgat de seamă Că timpului meu îi fuseseră amputate Inima, gura şi fruntea. Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace, L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou, O mulţime de lucruri Care nu-l interesau. Apoi au început să experimenteze pe el Fel de fel de otrăvuri – Tristeţe, necazuri – Parcă aşa le zicea. Lovitura de graţie i-a fost dată în cap Cu o bucată de destin De esenţă tare. Iertaţi-mi expresia, Dar asta n-a fost viaţă! De atunci, iată, am pierdut şi…
Citește

Totem

Indiferent al câtelea din rând, Unul sub altul coborând, sub cruce, Parcă acelaşi cui v-a prins, urlând, A braţelor simbolică răscruce. Eşti totuşi cel care atingi pământul, Din serie, tu, ultimul Cristos. Pe buza ta mai stăruie Cuvântul Şi ai putea să urci spre cer, pe jos. A dus-o!, auzi lumea. Nu-nţelegi De ai trăit destul sau ai cărat O barcă peste vârful Ararat Când mările-s demult doar smârcuri seci. Te miri că lanţul este ne-ntrerupt, Şi că veriga prinsă-i de verigă, Ca muntele hrănit de o ferigă Lumina-ntregii stirpe tu ai supt. Şi stai înduioşat de o mireasmă, Păzind…
Citește