Cartea cu Apolodor

Print Friendly, PDF & Email

1.
La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.

-Cum se numea?-Apolodor.
-Si ce facea?-Canta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor.(Era tenor)

Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.

2.
Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
O, de-as putea un ceas macar
Sa stau cu ei pe un ghetar…

Apoi a plans Apolodor…

3.
Cand l-a vazut pisoiul Tiț
Plangand cu hohot si sughit
I-a spus:-Prietene, as da
Mustata si codita mea,
As da o litra de caimac ,
As da orice sa te impac
Zau, nu mai plange, te implor…

Dar el plangea:-Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!

4.
Si-au incercat sa-l mai impace
Ariciul, daruindu-i ace
Si ursul, cu un pumn de mure
Atunci culese din padure.
Si iepurele Buza-Lata
Cu fructe dulci si cu salata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
Maestri cantareti la cor).

Camila Suzi, cea mai trista,
Plangea cu fata in batista,
Ea ii fusese ca o mama
Il invatase prima gama.

Dar el plangea: -Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador…

5.
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.

Maestrul Domilasolfa
In haina lui de catifea
I-a ascultat si, ganditor
S-a asezat pe-o canapea
Oftand: – Sarmanul meu tenor…
Se poate prapadi de dor…
Sa plece deci spre Labrador.

Si a plecat Apolodor…

6.
La inceput, a fost usor:
L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
Un avion, un bimotor
Si, stand picior peste picior,
Canta , canta Apolodor
Canta cu glasul de tenor
Dar, intre timp, inflacarandu-l
Ametitorul peisaj,
Sari pe-o aripa cu gandul
Sa dea dovada de curaj.

Apoi, cu parasuta in spate
Se zbengui Apolodor
Cand agatandu-se de roate
Cand stand calare pe motor.

Asa, cu zborul acrobatic,
Ar fi ajuns in Labrador
Dar l-a lovit un nor zanatic

Si a cazut Apolodor…

7.
La Capul Nord, la Capul Nord
Adapostit intr-un fiord
Statea pe tarm Apolodor
Posomorat si ganditor.

Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest corist
Sedea cu parasuta sparta
Fara busola, fara harta…
In larg vuia clocotitor
Intreg potopul apelor.

Si se jelea Apolodor…

Jelania lui Apolodor la Capul Nord

“O,fratii mei din Labrador,
Adio voua, tuturor!
Pesemne ca mi-e dat sa mor
Aici, la tarmul marilor
Si ce pacat! Eram tenor
Cantam frumos, cantam la cor…
O,fratii mei din Labrador,
O,fratii mei din Labrador!

De-acuma, apele, de vor,
Imi vor asterne un covor
Peste nisipul de la fund
Leganator si sclipitor,
La sanul lor sa ma ascund,
Sa dorm pe veci, sa dorm profund
O,fratii mei din Labrador,
O,fratii mei din Labrador!

8.
Asa jelea Apolodor…
Dar iata, iata un vapor
E pescadorul METEOR,
Cel mai de frunte pescador
Din Baltica in Labrador.

Sirena suiera de zor
– Heeei! Cine esti?
– Un calator.
– Cum te numesti?
– Apolodor
– Si incotro?
– Spre Labrador!
– De ce jelesti?
– Pai am sa mor,
Uitat si fara ajutor…

9.
Si i-au strigat atunci, in cor,
Matrozii de pe METEOR:

– Noi te luam, Apolodor,
Ca vasul nostru METEOR
E mare si incapator.
Ai drum ceva mai ocolit
Caci navigam spre Rasarit
Dar tot ajungi in Labrador
Hai urca-te, pe pescador…

Inveselit, Apolodor
Si-a luat, suindu-se pe bord,
Adio de la Capul Nord.

10.
A fost un drum fermecator:
In zare, niciun fir de nor,
Doar culmile ghetarilor,
Si pescarusi, rotind in zbor,
Si apa, unduind usor,
Si vantul lin, ca un fior…

Plutea vaporul METEOR
Incetisor, incetisor,
Plutea pe-o luminoasa cale
De aurore boreale,
Plutea pe unde de forfor
Si-l strajuia. ocrotitor,
Inaltul cer multicolor.

Plutea vaporul METEOR
Incetisor, incetisor,
Matrozii toti cantau in cor,
Si, pe deasupra tuturor,
Isi risipea Apolodor,
Superba voce de tenor
Spre desfatarea focilor…

A fost un drum fermecator.

11.
Dar, pan-la urma, se opri
In port vaporul METEOR
Si debarca Apolodor
La Behring, intr-o buna zi…

Apoi, trecand peste stramtoare
Cu luntrea unui eschimos,
Porni spre Labrador, pe jos,
Porni cu mare nerabdare…

PE unde-a fost, nu prea se stie,
Dar, dupa cate-am priceput,
Se pare ca a strabatut,
Alaska rece si pustie…

12.
Iertati-ma ca par uituc,
Dar s-au pastrat putine file
Si-n cronica acelor zile,
Sunt scrisi doar: Muntii Tinkmerkpuk,
Un rau, o vale sau un sat
Si-un nume: Castorul Bursuk
(De doua ori subliniat).
Apoi, caietul e patat…

Firesc ar fi, si necesar,
Sa-l intrebam pe cronicar
De cate-a trebuit sa-nfrunte
Si sa ne dea, in plus, macar
O serie de amanunte:

De pilda, foarte insemnate
Sunt noutatile aflate
Pe cand vorbea la telefon
In nu stiu ce localitate,
Pe malul fluviului Yukon.

Acestea nu pot fi uitate…

13.
Ce noutati? PE cat se pare
I-a sous Bursuk: – In Labrador
Ai fost nascut din intamplare,
Caci nu-i picior de pinguin.
Familia Apolodor
A stat si ea foarte putin
(Venise numai in plimbare.)
Acuma, dupa cate-aud
S-a stabilit la polul Sud
Pe gheata Golfului Terror…

Bursuk era convingator:
Se bizuia pe vechi tratate,
Pe tomurile studiate,
Pe manuscrise, pe citate,
Pe documente stampilate.

Avea, in orice caz, dreptate.
Deci, l-a crezut Apolodor
Si n-a mai mers spre Labrador…

14
Cu mare cazna descifrez
Ce scrie, printre stersaturi:
“… Strabat Canada, prin paduri…”
“… Popas la tribul irochez,,,”

Apoi, un rand mai inteleg:
“… Plutim pe lacul Winnipeg…”
Si iar e manuscrisul ud,
Patat, murdar, ingrozitor…

In orice caz, Apolodor
E clar ca a pornit spre sud.

15.
Ce vant cumplit, ce uragan
L-a dus pe sus, peste ocean,
Si ce taifun ingrozitor
Cu forta lui de nedescris
L-a dus pe tarmul african
S-apoi, prin Golful Syrthelor,
L-a aruncat langa Tunis?
O, n-as putea sa spun precis
Cum de-a ajus asa departe,
Si nimeni n-a putut sa stie,
Caci s-a pierdut, in mare parte,
Jurnalul de calatorie…

16
Fiind un bun peisajist
As vrea, oricum, sa mai insist
Si sa redau, macar prin scris,
Privelistea de la Tunis.

De sus, de sus, de foarte sus,
Spre sud, spre este si spre apus,
Sa vezi cu ochii marea mare
Si apele stralucitoare,
Trec elegantele fregate
Ca niste cupe de cristal
Si-n urma lor din val in val,
Ca niste pietre nestemate,
Plutesc pe zarea de opal,
Caiacurile colorate.

Iar mai spre nord, peste campii
Vezi siluete de geamii
Si, albe, frematand la soare
Livezi de portocali in floare.

17.
Aici, pe tarmul Syrthelor,
S-a pomenit Apolodor
Si se gandea: “O fi frumos,
Dar e-o caldura tropicala
Si eu sunt mort de oboseala
Si nu mai pot sa merg pe jos…”

Si cum jelea sa-i plangi d emila
Veni spre dansul o camila
Si-l intreba: – Cum te numesti?
– Apolodor!
– Ce tot vorbesti?
Apolodor e-n Labrador.
Am eu o sora-n Bucuresti,
La circ, in Targul Mosilor.
Ea mi-a trimis, de-acolo, vesti
Despre acel vestit tenor
Si le-am primit acum o ora.
Plecarea lui a fost o drama…

– Camila suzi va e sora?
A fost cu mine ca o mama:
Ea m-a-nvatat intaia gama…
Canta la cor si, cateodata,
Chiar ma trata cu inghetata…

Apoi, oftand, Apolodor
A spus: – PEsemne am sa or,
Dupa un drum atat de lung,
Aici, pe tarmul Syrthelor,
Si niciodata n-o s-ajung
La fratii mei, la polul Sud…

– O Doamne! Ce mi-e dat s-aud!
A lacrimat acea camila –
Ma doare inima, de mila!
Te duce tanti catre sud…

18
Si l-a purtat camila-n spate
Cu salturi moi si leganate
Cum le e rostul la camile;
Si-au strabatut campii si sate,
Si-au mers asa mai multe zile,
Si au ajuns, intr-un tarziu,
La marginea unui pustiu.

Acolo s-au oprit din drum
Sia spus camila: – De acum
Incepe, cum e scris pe harta,
Sahara, alba si desarta,
Si in Sahara, dragul meu,
Nu-i apa si e cald mereu,
Iar tu, pe cat te vad de crud,
N-o sa invingi cu niciun chip
Atata mare de nisip.
Fiindca voiai sa mergi spre sud,
Eu te-am adus. Dar sunt camila
Si sunt si mama – si mi-e mila,
De-aceea am sa-ti dau un sfat:
Pe multi, Sahara i-a ucis…
Intoarce-te imediat!
Te duc in carca, la Tunis…

Si i-a raspuns Apolodor:
– eu, tanti draga, sunt decis
Sa merg spre sud, la fratii mei.
N-am incotro! Mi-e tare dor
Si trebuie sa dau de ei.
Oricum, iti multumesc frumos…

Si a pornit-o curajos,
Spre sud, peste nisip, pe jos…

19.
O, dati-mi voie sa descriu
Macar o parte din pustiu,
Sa spun, in cateva cuvinte,
Cat e nisipul de fierbinte
Si cum nu vezi macar un cort,
Si cum n-ai mijloc de transport,
Cum nu zaresti un baobab
Sau o coliba de arab
Si cum, pe-ntinderea pustie,
Nu-i urma de cofetarie
Si nici n-a existat vreodata
Macar un chiosc cu limonada,
Un cico, o racoritoare…
Atata doar: nisip si soare.

20.
Si cum mergea Apolodor
Si se gandea, cuprins de groaza:
‘Aicea imi e dat sa mor!’
Dadu in calea lui de-o oaza
Cu umbra multa si racoare,
Cu arbori napaditi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apa buna, de izvor.

Si-a baut Apolodor
Si a cantat cu bucurie…

21
De sus, ascunsa langa cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, intai cu frica
O foarte mica maimutica

Iar el canta, fermecator,
Cu glasu-i dulce, de tenor…

Si ea simti un inceput
De sentiment necunoscut
Ceva intre alean si dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund si mut
(In orice caz, foarte placut)
Pe care il numim amor.

22
Tinandu-si coada gratios
Ea cobori pe creanga jos,
Si, inclinandu-se usor
In fata lui Apolodor,
Ii darui trei portocale,
O punga plina de migdale
Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le!
Sunt toate, toate, ale tale…

Apoi, aceeasi maimutica
De data asta fara frica
Dar cu sfiala si mai multa-
Il intreba cum se numeste.
(Ca orisice persoana culta
Vorbea, fireste, romaneste.)

Si el a spus:-Apolodor…

Si-atunci, aceeasi maimutica
Sopti, rosindu-se usor,
Dar fara urma de sfiala:
-Desi sunt inca foarte mica
(Abia la toamna merg la scoala),
Nu am decat un singur dor:
Sa fiu sotie de tenor.
Deci, daca dragoste exista
Si daca nu doresti cumva
Sa vezi o maimutica trista,
As vrea sa fiu sotia ta…

Si i-a raspuns Apolodor:
-N-aveam de gand sa ma insor
Dar, fiindca dragoste exista
Si nu mi-ar fi placut nici mie
Sa vad o maimutica trista,
Sunt gata pentru cununie…

23
Apoi, ca doi copii cuminti
Ce vor sa faca totul bine,
S-au dus si ei cum se cuvine,
Sa ceara voie la parinti.

Si tata, domnul Cimpanzeu,
– Alminteri, o persoana culta
Desi se exprima cam greu –
A spus: – Fetita mea, asculta
Un sfat de tata iubitor:

Stii ca stimez nespus de mult
Profesiunea de tenor;
Am, pentru muzica, un cult
(Visam, pe cand aveam un an.
S-ajung si eu macar sopran),
Imi place si Apolodor
Si nu ma port ca un tiran,
Caci nu prea sunt, din fire, crud
Deci, as putea fi de acord –
Dar dansul, dupa cate-aud,
Venind incoace, dinspre nord,
Se duce catre Polul Sud
Si-acolo e un ger cumplit.
N-ai sa rezisti! Nu-i cu putinta…
Vrei sa te am pe constiinta?

De-aceea n-am sa te marit.

Pe urma, doamna Cimpanzeu,
Gandind, ca mama si femeie,
Gasi cu cale sa incheie:
– Eu, dragii mei, nu pot sa spun
Decat atata: Ma opun!

24
Si ei, ca doi copii cuminti
Ce vor sa faca totul bine,
Au ascultat, cum se cuvine,
De sfatul scumpilor parinti.

Si a plecat Apolodor.

Si a ramas pe-o ramurica,
Departe, suspinand de dor
O foarte mica maimutica…

25
Iar e a ratacit un an
Pe continentul african,
Pierdut prin Africa de Sud
(La Capetown s-a gasit un nud,
Adica o fotografie
De pinguin cu palarie
Si fara altceva pe el
– Un fel de pinguin-model –
A cui o fi, nu prea se stie
Dar parca-i seamana nitel.)

Apoi, un timp, a fost vazut
Hamal, in port la Cabo Verde,
Carand stafide si naut

Pe urma, urma i se pierde.

26
Se pune ca a stat un pic
Prin junglele din Mozambic
Si iarasi nu mai stim nimic…

Apoi, un zvon ceva mai clar
Vorbeste de “Apolodor,
Faimosul pinguin-tenor
Din insula Madagascar.”

Pe urma, sase luni in sir
A fost, in India, fachir,
Si se mai stie, fara gres,
Ca a deschis cu vocea-i clara
Dupa un solo de chitara
Concertul de la Bangladesh,
C-a fost acolo un delir,
Ca el purta, solemn si trist,
O costumatie bizara,
Si-avea coafura necesara
Oricarui tanar chitarist.

Apoi, o luna, prin Tibet
Se spune ca a fost poet.

Si iarasi nu mai stim nimic.

27
Abia peste vreo doua luni
E semnalat de un ziar
Pe-o insula in Pacific.

Acum era milionar.
(Se mai intampa si minuni…)

Gasise, pe-un teren viran,
Un geamantan de piele fina
Si un pachet in geamantan
Pecetluit cu parafina
Si, in pachet, un pachetel
Legat cu funde elegante
Si-n pachetel gasise el
Vreo patruzeci de diamante

Acum vorbea la telefon
Din camera cu jucarii,
Avea vreo cinci cofetarii,
Tragea cu pusca de salon,
Fuma numai tigari de foi,
Statea pe canapele moi,
Manca betel si ananas
Si nu-i mai ajungeai la nas…
La o plimbare cat de mica
El, hopa in elicopter!
(Poate ca asta ne explica
Schimbarea lui de caracter.)

Si-a dus-o asa un an sau doi,
Dar intr-o zi (sau luni, sau joi)
Si-a amintit Apolodor
De fratii lui si-a plans de dor
Sia zis: – Adio ananas,
Tigari de foi si jucarii,
Adio, voi, cofetarii
Si diamante! Eu va las,
Va las si plec, fiindca mi-e dor.

Si a plecat Apolodor.

28
Tot ce exista si se stie,
Din marea lui calatorie
Peste Oceanul Pacific
E scris pe-un petic de hartie.
Atat – si altceva nimic.

Se pare ca a navigat
Pe-o barca, luata cu chirie,
Apoi a naufragiat
Si, de pe-o insula pustie,
Pe-o vreme calma si senina,
A fost luat de-un submarin.

Dar asta a durat putin,
Caci s-au izbit in drum de-o mina
Si el, salvat de un delfin
Si dus spre vest, peste ocean,
A fost, cu fortele sfarsite,
Lasat, in stare de lesin,
Pe tarmul californian.

Si iata cum, pe negandite,
Navigatorul pinguin
Ajunse-n Statele Unite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *