Povești și poezii

Procesul

Procesul
Print Friendly, PDF & Email

Moaşa asta tânără era nouă în comună,

Venise dintr-un sat de la Dunăre

Şi Nae, cum era el bun de fomei,

S-a luat cu ea.

Ea sta întâi la cineva în gazdă,

Şi el a luat-o de-acolo şi-a mutat-o în casa lui Gogiuman,

Care era cumpărată de el.

Şi-au pus la cale să-şi lase el muierea şi s-o ia pe ea,

Că e moaşe, de!

Degeaba era ea moaşe, dacă el nu făcea copii! A dat divorţ, fără să ştie nevastă-sa,

Şi când a fost la pronunţare, el s-a dus cu moaşa la Craiova

Şi-a băgat-o pe aia, la judecată, în locul muierii.

Ea s-a dat drept ailaltă şi a zis că: „Ei! dacă el vrea să mă lase…

Eu n-am nici o pretenţie! că dacă n-am avut şi eu noroc, de!”

Şi Ana, nevasta a bună, numai că s-a pomenit cu hotărârea de

Divorţ acasă, precum că Ana Banta e desfăcută de Nae Banta.

S-a crucit, că nu ştia nimic

Şi nu voia să plece de-acasă, de la rostul ei.

Şi-a luat-o Nae târâş de picioare,

Cu capul troncănind pe jos prin gloduri, prin cărămizi,

A scos-o afară la poartă

Şi i-a-ncuiat poarta.

Iar pe dăbuleancă a băgat-o-n casă, că de la Dăbuleni era aia.

Pe urmă Ana a sărit şi ea peste poartă

Şi s-a dus şi s-a culcat la uşă,

A adormit toată noaptea la uşă, ca un câine.

Şi pe urmă, dimineaţa, o fată de-o crescuse ea de suflet

A auzit şi a venit cu bărbatu-său şi-au luat-o la ei.

Şi-a stat acolo vreo lună de zile.

Şi-au pândit până-ntr-o zi, când n-a fost Nae acasă,

Au venit şi-au intrat peste moaşă

Şi-au bătut-o şi-au turnat vitrion pe ea, pe ochi şi peste tot

Şi-aia s-a-mbolnăvit şi-a murit.

A dus-o Nae la Bălceşti la spital, degeaba.

Pe Ana asta o luase Banta când avea ea cincisprezece ani şi el treizeci.

Ea n-a păţit nimic, c-a sărit lumea,

Ce s-a băgat venetica peste femeie, să-i strice casa?

De întors, nu s-a mai întors să trăiască amândoi,

Că acum era divorţată. Vezi, dacă spusese la proces

Că n-are nici o pretenţie şi că se desface de el…

Related Posts