Povești și poezii

Bărboşi mereu

Bărboşi mereu
Print Friendly, PDF & Email
Rate this post

Lăsăm barba să ne acopere

Cu înţelepciunea ei

Şi trecem gravi pe stradă,

Părând într-adevăr înţelepţi

De la noi şi până la toate

Lucrurile.

Dar, de sub iarba care ne ascunde,

Noi ştim

Că cele mai multe noduri

În care ne-am frânt dinţii şi mintea

Au rămas nedezlegate…

Ci numai barba noastră virilă

Nu-şi pierde speranţa.

Ea creşte până la pământ,

Acolo, ca viţa-de-vie, se prinde

Şi se întoarce din nou în sus,

Pe copiii noştri,

Într-o încăpăţânare istorică.

Related Posts