Povești și poezii

Fântâna

Fântâna
Rate this post

Dacă treci pe la fântână, înainte de răsăritul soarelui,

Vezi multe femei tinere şi bătrâne,

Scot apă şi ameninţă din mâini,

Ori boscorodesc descântece.

E un fel de coadă la apa ne-ncepută, fântâna are-n ea

Toate leacurile, ca un dispensar.

De, unele au copii mici şi le-a pierit laptele

Fiindcă le-a picat laptele din ţâţă pe jos

Şi l-au atins furnicile.

Sau după lehuzie, la primul drum în sat,

Stăpâna casei n-a stropit-o pe lehuză

Cu apă peste picioare

Şi nu i-a dat să mănânce ceapă cu sare.

Una avea o faşă în care erau legate o lingură

Şi-o ceapă.

A scos apă în vadră, a luat cu lingura de trei ori

Şi-a băut zicând:

„Eu beau cu lingura apă,

Să-mi vie laptele ca la o vacă”.

Apoi a muşcat din ceapă zicând:

„Eu îmbuc din ceapă

Să-mi fie laptele ca la o iapă”.

Aşa era înainte vreme la fântână,

Apa nu era doar apă,

Izvoarele din pământ aveau legătură cu ce i se-ntâmplă omului

Şi muieretul venea cu probleme, să le rezolve aici, înainte de-a se arăta soarele.

Related Posts