Nastratin Hogea-ntr-o seară la fereastră cum şedea
Îşi lungea nasul aiurea, p-alţii fără a-i vedea;
Trecând unul din prieteni: – Ce miroşi? l-a întrebat.
– Vecinul meu – el răspunse – găteşte scumpe mâncări,
Şi de-al lor miros mă satur, trăgându-l cu gust pe nări.
Când se găsește în laturi, numai din miros te saturi
