Mulți sunt proști care le place pe-alții-n sobor să împace

Print Friendly, PDF & Email

Nastratin Hogea odată
Măgarul din grajd scăpând
Plecă cu traista-ncărcată
Ca să-l caute-ntrebând:

Ş-întâlnind pe oarecine
Din săteni l-a întrebat:
– N-ai văzut cumva, vecine,
Pe magarul meu prin sat?

– Ba l-am văzut, el zise,
Colea ca jude şezând,
Şi la vite-n holde prinse
Judeca, ispas făcând.

Hogea zise cu mirare:
– Jude-n sat magarul meu?!
Zise acel la plecare:
– Da, da ceea ce-ţi spun eu.

Hogea necăjit se duse
În cel mai repede pas,
În pragul uşii se puse
Unde se făcea ispas.

Şi traista după ce-ntinse
Cu un jos a o pleca,
– Tpru, tpru, tpru! din buze zise
Către cei ce judeca.

Toţi râseră de această,
Numai unul cum şedea,
Viind, se plecă la traistă,
Ca ce e-n ea a vedea;

Iar Hogea traista-ncărcată
După gâtu-i aruncând
Începu totdeodată
Ca să-l judece zicând:

– Treburile-mi stau acasă
Şi tu aici în sobor
Poftişi tocmai când îmi pasă
Să te faci judecător.Adăugat de:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *