Scrisori păstrate de demult…
În liniştită zi cu soare, –
Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascult
Tăcerea voastră vorbitoare.
Ce fericit eram odată,
Şi cât sunt ostenit de drum!
Dar ea, – pe unde-o fi acum?
Ce s-a făcut frumoasa fată?…
Că ne-am iubit ca doi nebuni,
Iar astăzi nu mai am în faţă
Decât un maldăr de minciuni
Legate cu un fir de aţă.
Scrisori iubite
