A fost odata ca niciodata, daca n-ar fi, nici ca s-ar mai povesti, cand lupii beau tutun şi urşii faceau sapun, de-şi ungeau femeile feţele şi uncheşii barbile.
A fost odata un împarat mare şi tare. Dupa ce batu pre toţi împaraţii pamantului şi le lua împaraţiile, se însura şi facu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mica cu luceafarul de dimineaţa iaraşi în frunte; şi toate erau mai frumoase decat zanele munţilor şi ale padurilor.
Aceste fete se dusera la scaldat şi intrara într-o baie de marmura; dar deodata se ridica o furtuna pe cer şi le rapi pe catetrele. Ajungand la urechile împaratului aceasta întamplare, i se taie inima şi muri, lasand pe împarateasa vaduva.
Într-o zi, împarateasa se apuca sa mature prin casa, dar pe cand matura, îi sari un bob de piper în poala; ea lua bobul şi-l puse pe soba, dar el sari şi de acolo iar în poala împaratesei. Vazand ca nu poate scapa de dansul, îl înghiţi; şi aşa ramase grea şi nascu un copil cu parul de aur.
Acest copil creştea în trei zile cat cresc alţi copii în treizeci de ani şi se facu voinic ca brazii munţilor. Împarateasa îl dete la dascal de învaţa toate maiestriile lumii şi, temandu-se ca sa nu-l piarda, îi facu o colivie de aur şi-l închise într-însa, dandu-i jucarii copilareşti ca sa-i treaca de urat.
Într-o zi trecu p-acolo o baba cu doua tivdi cu apa; feciorul de împarat o vazu şi, tragand cu arcul îi sparse amandoua tivdiile. Baba se uita în sus şi, vazandu-l, îi zise:
– Lua-te-ar mama Vantului turbat, care a luat pe catetrele surorile tale.
Feciorul de împarat, cum auzi blestemul babei, chema pe muma-sa şi-i zise:
– Ian spune-mi, mama, am avut eu surori ori nu?
– N-ai avut, dragul mamei, nici o sora, raspunse împarateasa.
– Spune-mi drept, mama, ca daca nu, ma vei pierde.
Vazand însa ca muma-sa nu voia sa-i spuna adevarul, se facu bolnav şi-i zise ca, daca nu-i va da ţaţa de subt talpa casei, el va muri. Împarateasa fagadui ca-i va împlini aceasta cerere. Atunci el se scula din pat şi radica talpa casei şi ma-sa puse ţaţa subt talpa, dar el lasa talpa cam greu peste ţaţa, zicand iaraşi ma-sii:
– Spune-mi, mama, am avut eu alţi fraţi sau surori?
Deocamdata muma-sa nu voi sa-i spuie, dar el lasa talpa şi mai mult; atunci muma-sa, nemaiputand sa rabde, zise:
– Sa ştii, fatul meu, ca ai avut trei surori mai frumoase decat zanele raurilor şi ale padurilor, dar le-au rapit cei trei zmei care lacuiesc pe taramul cellalt.
– Spune-mi acum ce fel de om a fost tata-meu, care sunt armele care purta şi pe ce cal încaleca?
– Tata-tau a fost un mare viteaz şi s-a batut noua ani cu zmeul Rachita-înflorita, ca sa ia pe sora-sa de nevasta; armele lui sunt îngropate la radacina unui plop în gradina, iar calul paşte iarba verde prin livede.
Atunci el, încredinţandu-se despre toate, i-a dat drumul şi, ducandu-se la un vrajitor, i-a spus tot ce aflase de la dansa.
– Ei bine, zise vrajitorul, acum du-te şi ie fraul şi-l suna în trei parţi ale livezii.
El lua fraul şi-l suna la cele trei parţi ale livezii şi îndata veni la dansul o marţoaga de cal şchiop şi plin de bube. Fat-Frumos îi dete un picior în piept şi se duse d-a berbeleacul cale de noua zile şi noua nopţi. Suna fraul de al doilea şi de al treilea, dar tot acel cal veni. Vazand aceasta, scoase paloşul sa-l înfiga în pieptul calului. Dar calul îi zise:
– Fat-Frumos, Fat-Frumos, nu ma omorî, ci du-te de taie trei sute de viţei de la trei sute de vaci şi da-mi laptele sa-l beau. Fat-Frumos facu precum îi zisese calul, iar peste trei zile suna iaraşi fraul; dar d-asta data veni un cal ca un zmeu şi-i zise:
– Ian încaleca acum pe mine şi atinge-ma de trei ori cu scarile.
Fat-Frumos împlini voia calului şi, dupa ce se plimba puţin cu dansul, îl atinse de trei ori cu scarile; atunci calul deschise douasprezece aripi şi zbura cu dansul pana la Vantul turbat apoi, coborandu-se tot pe locul de unde plecase, zise:
– Fat-Frumos, daca vrei sa te slujesc cum se cade, sa mai tai şase sute de viţei de la şase sute de vaci şi sa-mi dai laptele sa-l beau.
Fat-Frumos împlini şi aceasta porunca a calului; iar peste trei zile veni împlatoşat şi încoifat şi suna fraul. Calul veni şi el numaidecat, înşelat şi înfranat, apoi zise:
– Iata-ma, stapane, gata la poruncile tale.
Fat-Frumos încaleca pe cal şi se duse şi iar se duse cale lunga şi natanga ca Dumnezeu sa ne-ajunga, iar cand soarele ajunsese pe la chindii, intra într-o padure neagra şi întunecoasa. Dupa ce calatori catva timp prin acea padure, calul se opri în loc şi-i zise:
– Stapane, uita-te bine înainte şi-mi spune ce vezi?
Fat-Frumos se uita, dar nu vazu nimic. Calul iar îi zise sa se uite; atunci el se uita cum se cade şi vazu o mulţime de şerpi cu capetele radicate pana la cer şi varsand flacari de foc din guri; el spuse calului ce vazuse, dar calul îi zise:
– Stapane, noi trebuie sa trecem prin mijlocul acelor balauri; baga dar mana în urechea mea cea dreapta şi scoate un arc de sageţi şi, cand vom fi aproape de danşii, sa slobozi o sageata şi ei ne vor face loc sa trecem.
Fat-Frumos facu cum îi zise calul; iar cand ajunse aproape de balauri, trase o sageata, şi ei de frica plecara capetele la pamant şi-i lasara sa treaca. De aci pleca iar înainte şi dete peste o campie cu paduri frumoase de chiparos, cu iarba verde ca matasea şi o mulţime de fantani cu apa limpede ca vioreaua şi rece ca gheaţa; iar la capataiul acei campii era un palat cu totul şi cu totul de argint.
Cum ajunse la palat, batu în poarta şi ieşi înainte o fata frumoasa; el îi arata un ineluş de aur, pe care, cum îl vazu, fata cunoscu ca Fat-Frumos îi este frate şi-l stranse în braţe, apoi îi zise:
– Fugi, frate, ca de te va gasi zmeul aici, te va omorî.
– Ian spune-mi, întreba Fat-Frumos, ce semne are zmeul cand vine?
– El îşi trimite buzduganul înainte, raspunse fata.
Nu trecu mult şi buzduganul veni; şi dupa ce batu de trei ori în poarta, se puse în cui. Fat-Frumos lua buzduganul şi, învartindu-l de trei ori, îl azvarli înapoi la zmeu; apoi încalicand pe cal, se duse de se ascunse subt podul de argint. Zmeul veni numaidecat, dar cum ajunse la capul podului, calul începu a sforai şi a se trage înapoi. Zmeul îi dete cu scarile şi-i zise:
– Hi! cal de zmeu, de paraleu, mergi înainte! ca nu mi-e frica de nimeni, decat de Fat-Frumos, dar el este pe taramul cellalt şi nu crez sa-i fi adus corbul osciorul şi vantul perişorul.
– Ba poate l-o fi adus, zise Fat-Frumos ieşind de subt pod. Zmeul se repezi la dansul şi-i zise:
– Cum vrei sa ne batem? În sabii sa ne taiem sau în lupta sa ne luptam?
– Ba în lupta, ca-i mai dreapta, zise Fat-Frumos.
Apoi dupa aceea amandoi voinicii se luara la lupta: zmeul aduse pe Fat-Frumos şi îl baga în pamant pana la genunche. Fat-Frumos învarti pe zmeu şi, bagandu-l în pamant pana la gat, îi taie capul pe cand calul lui omora pe al zmeului. Fat-Frumos scoase un bici şi, plesnind de trei ori, facu palatul zmeului o nuca, o baga în buzunar şi pleca înainte.
Dupa ce calatori catva timp, dete peste un palat cu totul şi cu totul de aur; batu în poarta şi ieşi înainte-i o fata foarte frumoasa. Îi arata şi ei inelul cel de aur, pe care, cum îl vazu, cunoscu pe Fat-Frumos de frate şi, strangandu-l în braţe, îi zise:
– Fugi, fraţiorul meu, caci de va veni zmeul, te va face mici farame.
– Ian spune, întreba Fat-Frumos, ce semne face zmeul cand vine?
– El îşi trimite buzduganul înainte, raspunse fata.
Nu trecu mult timp şi buzduganul veni; apoi, dupa ce batu de trei ori în poarta, se puse în cui. Fat-Frumos îl lua din cui şi-l azvarli înapoi la zmeu, iar dupa aceea încalica calul şi se ascunse subt podul de aur al palatului. Zmeul veni, c-o falca-n cer şi cu alta-n pamant, dar cand ajunse la capul podului, calul lui începu sa se traga înapoi; zmeul îi dete cu scarile şi-i zise:
– Hi! cal de zmeu, de paraleu, mişca înainte! ca nu mi-e frica de nimeni decat de Fat-Frumos, dar el este pe taramul cellalt şi nu crez sa-i fi adus corbul osciorul şi vantul perişorul.
– Ba poate i l-o fi adus, zise Fat-Frumos ieşind de subt pod. Atunci zmeul zise:
– Cum vrei, în lupta sa ne luptam sau în sabii sa ne taiem?
– Ba în lupta, ca-i mai dreapta, raspunse Fat-Frumos. Apoi se luara la lupta şi se luptara zi de vara pana seara; iar cand ajunse soarele la chindii, Fat-Frumos tranti pe zmeu şi-i taie capul; iar dupa aceea plesni din bici de trei ori şi tot palatul se facu o nuca, pe care o baga în san, şi pleca înainte.
Se duse şi iar se mai duse, pana ce dete peste un palat de topaz, care stralucea atat de mult, încat la soare te puteai uita, iar la dansul, ba. Dupa ce se cunoscu şi cu sora-sa cea mai mica, ce lacuia în acel palat, se ascunse iar subt pod şi, venind zmeul, se lua cu dansul la lupta şi se luptara toata ziua, dar nu putura sa se tranteasca unul pe altul. Vazand aceasta, zmeul se facu flacara galbena, iar Fat-Frumos se facu şi el flacara roşie şi iar se luptara, dar nu putura sa se biruiasca. Zmeul se uita în sus şi, vazand un corb, îi zise:
– Corbule, corbuleţule! du-te la zana şi-ţi moaie o aripa în seu şi una în apa şi cu seul sa ma stropeşti pe mine, iar cu apa sa stropeşti pe Fat-Frumos, ca ţi-l dau împreuna cu calul lui sa-l mananci.
Fat-Frumos radica şi el capul în sus şi zise:
– Corbule, corbuleţule! du-te la zana şi moaie-ţi o aripa în seu şi alta în apa şi cu seul sa ma uzi pe mine, iar cu apa sa uzi pe zmeu, ca-ţi dau sa mananci trei zmei împreuna cu caii lor.
Corbul pleca şi, întorcandu-se peste puţin, uda pe Fat-Frumos cu seu, iar pe zmeu cu apa. Fat-Frumos sari deasupra zmeului şi-i taie capul, apoi plesni din bici şi, facand şi palatul acestuia nuca, o baga în san şi se duse înainte, pana ce ajunse la o gradina cu poame foarte frumoase. El întinse mana sa ia o para, dar calul se opri în loc şi-i zise:
– Stapane, sa nu mananci din aceste poame, ca vei muri; ca este sora cea mare a zmeului prefacuta în gradina; dar daca ai pofta mare, da mai întai cu sabia în trei parţi ale pomului ş-apoi mananca cat vei voi.
Fat-Frumos taie pomul în trei parţi şi începu sa curga sange, apoi culese pere şi manca. Nu trecu mult şi vazu o fantana cu apa rece; dar cand voi sa bea, calul iaraşi îi zise sa faca tot ce facuse la gradina. Fat-Frumos lovi fantana de trei ori cu sabia şi, dupa ce curse sange, bau apa şi se racori. Iar dupa aceea merse înainte, pana ce dete peste o vie cu struguri dulci ca zaharul şi mirositori ca chihlimbarul. El voi sa rupa un strugure, dar calul iaraşi îi zise:
– Stapane, nu rupe struguri, caci via aceasta este sora cea mica a zmeilor şi de vei manca numai o broboana, vei muri; dar daca ai pofta de struguri, taie o viţa cu sabia şi apoi mananca caţi struguri îţi plac.
Fat-Frumos taie o viţa şi, dupa ce curse un parau de sange, lua struguri şi manca.
Pleca şi se duse, mare, cale lunga şi natanga, ca Dumnezeu sa ne-ajunga, caci cuvantul din poveste mai înainte mai lung şi mai frumos este, dar cand ramase soarele de o suliţa, calul zise lui Fat-Frumos:
– Stapane, ian uita-te îndarat şi spune-mi, vezi ceva? Fat-Frumos se uita, dar nu vazu nimic. Uita-te mai bine, îi zise calul. Atunci Fat-Frumos se uita bine şi vazu o flacara cat gamalia acului de mica. Sa ştii, stapane, ca acea flacara este muma zmeilor şi a zmeoaicelor şi nu ştiu cum vom scapa de dansa. Ţine-te bine de coama, ca am sa ocolesc lumea cat te ştergi la ochi ca sa ajungem la cetatea Omului-de-flori-cu-barba-de-matase, caci numai acolo e scapare pentru noi.
Fat-Frumos asculta povaţa calului, carele deschise toate aripile şi începu sa zboare mai iute decat vantul şi mai încet decat gandul, dar flacara din ce în ce se marea şi începu sa arda pe Fat-Frumos în spate. Calul, vazand ca nu-i nadejde de scapare, se înalţa pana la Vantul turbat şi intra în cetatea Omului-de-flori. Atunci zmeoaica, ramaind afara de cetate, zise cu amaraciune:
– Fat-Frumos, Fat-Frumos, fa-mi o gaura în zid, sa vaz cine eşti tu care mi-ai omorat trei copii şi trei fete.
Fat-Frumos porunci sa faca gaura, dar cand zmeoaica baga capul şi voi sa-l soarba, el îi arunca în gura un buzdugan de fier ars în foc, pe care sorbindu-l, se umfla şi plesni.
Omul-de-flori-cu-barba-de-matase, auzind ca Fat-Frumos se afla în împaraţia lui, trimise ciohodari şi edeclii de îl chema la împaraţie şi îl puse în fruntea mesei; dar vazand pe fata Omului-de-flori, ramase încremenit de frumuseţile ei şi o ceru de la tata-sau de soţie. Omul îi zise ca i-o da daca-i va aduce apa vie şi apa moarta de unde se bat munţii în capete.
Fat-Frumos încaleca calul şi se duse spre soare-apune şi dete peste un om care bea apa de la noua scocuri de mori şi se vaieta ca n-are ce bea. Fat-Frumos statu în loc şi se mira de dansul; iar el îi zise:
– Nu te mira de mine, ci te mira mai bine de Fat-Frumos, care a omorat trei zmei, trei zmeoaice şi pe muma zmeilor.
– Eu sant acela, raspunse Fat-Frumos.
– Daca eşti tu, ia-ma cu tine, ca mult bine îţi voi prinde.
Fat-Frumos lua pe omul ce nu se satura de apa şi pleca înainte. Pe drum întalni un alt om, care manca painea de la noua cuptoare şi se vaieta ca moare de foame. Fat-Frumos se uita la dansul şi începu sa se mire, dar el îi zise:
– Nu te mira de mine, ci te mira de Fat-Frumos, care a omorat trei zmei, trei zmeoaice şi pe muma zmeilor.
– Eu sunt acela, zise Fat-Frumos.
– Daca eşti tu, apoi ia-ma cu tine, ca mult bine ţi-oi prinde.
Fat-Frumos îl lua şi pe acest şi pleca înainte. Merse ce merse şi dete peste un om, care sarea din munte în munte cu noua pietre de moara legate de picior şi se plangea ca n-are ce sari.
Dupa ce-l lua şi pe acesta cu dansul, merse înainte ca cuvantul din poveste, ca-nainte mult mai este, şi ajunse într-o campie de unde se auzea zgomot mare. Atunci calul zise lui Fat-Frumos:
– Stapane, cata spre soare-apune şi spune-mi, vezi ceva?
Fat-Frumos se uita şi vazu doi munţi batandu-se în capete.
– Printre aceşti doi munţi avem sa trecem ca sa luam apa vie şi apa moarta, zise calul; sa mergem încetişor şi, cand om fi aproape de munţi, sa-mi dai de trei ori cu pintenii şi sa te ţii bine de coama cu o mana şi cu cealalta sa iei apa.
Cum ajunse Fat-Frumos dinaintea munţilor, dete pinteni calului, care zbura mai iute decat gandul, trecu pe la fantana, lua apa şi ieşi dintre munţi mai înainte de a se lovi în capete.
Fat-Frumos aduse apa la Omul-de-flori-cu-barba-de-matase şi ceru sa-i dea pe fie-sa de nevasta. Dar Omul-de-flori îi zise:
– Eu ţi-oi da-o, daca mi-i gasi un om care sa manance painea de la noua cuptoare, altul sa bea apa de la noua scocuri de mori.
Fat-Frumos zise împaratului:
– Gateşte cele noua cuptoare şi arata-mi cele noua scocuri de moara, ca am oameni sa-ţi manance painea şi sa-ţi bea apa. Omul de flori porunci vizirului sa gateasca painea şi sa arate scocurile; şi dupa ce le gati, veni împaratul sa priveasca. Atunci Fat-Frumos facu semne oamenilor sai şi, cat te ştergi la ochi, mancara painea şi baura apa. Dar Omul-de-flori nu voi: sa-i dea fata nici dupa aceasta, ci îi zise:
– Daca voieşti sa ai pe fie-mea de soţie, sa-mi aduci garoafa care miroase cale de noua ani şi apoi ţi-oi da negreşit pe fie-mea.
Fat-Frumos pleca sa caute garoafa şi se duse cale lunga ca Dumnezeu sa ne-ajunga, pana ce simţi mirosul garoafei. Atunci calul îi zise:
– Stapane, baga mana în urechea mea cea dreapta şi scoate din ea o bucata de sapun, o perie şi o gresie şi mergi înainte fara frica. De ce mergea şi mergea, mirosul mai tare se facea, pana ce ajunse la un palat de sticla; trase la poarta, batu în ea şi nimeni nu-i raspunse. Atunci el intra înlauntru, vazu garoafa şi o lua. Apoi încaleca pe cal şi pleca înspre Omul-de-flori. Nu facu multa cale şi simţi ca vine dupa dansul zmeul palatului de sticla, cu o falca în cer şi cu una în pamant. Dar tocmai cand era sa-i ajunga, calul îi zise:
– Stapane, arunca sapunul.
El îl arunca şi numaidecat se facu un alunecuş care împiedica pe zmeu de a-l ajunge. Zmeul însa facu ce facu şi trecu cum putu alunecuşul; şi cand era sa ajunga iar pe Fat-Frumos, calul îi zise sa arunce peria. Cum o arunca, se facu o padure deasa, de nu putea nimeni sa razbata printr-ansa; dar zmeul facu ce facu ş-o trecu. Apoi lua pe Fat-Frumos iaraşi în goana şi, cand era sa-l prinda, arunca gresia, care se facu un munte mare şi nalt pana la cer. Zmeul roase piatra cu dinţii şi trecu prin ea. Atunci calul zise:
– Stapane, nu e bine de noi, o sa pierim; dar mai avem o scapare: sa-ţi tragi sufletul de noua ori, ca am sa ma radic şi sa trec de nori ş-apoi de acolo sa cad peste zmeu şi sa-l strivesc.
Fat-Frumos se lua dupa povaţa calului, se ridica pana la nori, apoi se lasa peste zmeu şi-l strivi, iar dupa aceea se duse şi dete garoafa Omului-de-flori, care, nemaiavand ce-i cere, îi dete pe fie-sa. Dar cand veni vremea sa se culce cu dansa, veni omul cel cu noua pietre de picioare şi ceru sa se culce şi el în camara cu danşii. Fat-Frumos îl lasa, caci facuse juramant sa nu-i calce niciodata vorba. Peste noapte tocmai cand Fat-Frumos dormea mai bine, ieşi un balaur din gura fetei şi cand se întinse sa muşte pe Fat-Frumos, omul cu pietrele de picere scoase paloşul şi-l taie în mici faramele. Mai ieşi unul şi-l taie şi pe acela şi cand ieşi şi cel de al treilea, îi zdrobi capul cu o piatra de moara. Apoi dupa ce-i puse la o parte pe tustrei balaurii ce-i omorî, se culca şi dormi.
A doua zi de dimineaţa palatul împaratesei era plin de vladici şi de popi ce venise sa îngroape pe Fat-Frumos, crezandu-l mort, ca şi pe ceilalţi gineri ai împaratului. Dar cand îl vazura viu, se minunara şi i se închinara. Omul-de-flori veni şi el ca sa se încredinţeze de este viu sau mort Fat-Frumos, dar cand vazu pe balaurii cei morţi, se sperie şi întreba. Dar omul cu pietrele de moara îi spuse ca ei au ieşit din fie-sa; cand era sa-l muşte pe Fat-Frumos şi sa-l omoare, ca pe ceilalţi gineri, el i-a ucis.
Atunci Omul-de-flori începu nunta şi o ţinu trei zile şi trei nopţi; iar dupa aceea Fat-Frumos îşi lua ziua buna şi pleca cu nevasta sa acasa, la împaraţia lui. Şi facu toate avuţiile zmeilor în trei parţi şi le dete celor trei oameni care-l ajutase. Omul cu pietrele de moara nu se mulţumi şi ceru sa împarta şi nevasta cu dansul. Fat-Frumos se împotrivi: dar el scoase paloşul şi, cand era gata sa taie pe împarateasa, atunci ieşi din gura ei înca un balaur, pe care omul cu pietrele de moara îl facu farame şi zise:
– Fat-Frumos, Fat-Frumos! Ia-ţi avuţiile, ia-ţi nevasta şi traiţi sanatoşi, ca am scos acum dintr-însa patru balauri şi i-am mai lasat numai unul, ca nu e bine sa ramana femeia fara nici un drac. Fat-Frumos se prinse frate de cruce cu omul cu pietrele de moara şi-l ruga sa nu se prea departeze de pe locurile acestea, ca nu cumva dracul ce a ramas în femeie sa-i rapuie zilele.
Apoi a ajuns acasa şi, dupa ce a vazut pe muma-sa, a plesnit de trei ori cu biciul, şi cele trei nuci s-au desfacut în trei palate frumoase şi cu cele trei surori ale lui întriu-însele, pe care, dupa ce le-au dat munca înapoi, le-au maritat şi s-a facut mare bucurie şi veselie în toata împaraţia.
Încalecai pe-o şa şi v-o spusei dumneavoastra aşa.
