PERSOANELE:
ŞTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptator de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete şi comiţii
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea
NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului Racnetul Carpaţilor, prezident-fundator al Societaţii enciclopedice-cooperative „Aurora economica romana”
IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar şi membru al acestei societaţi
POPESCU, asemenea
GHIŢĂ PRISTANDA, poliţaiul oraşului
UN CETĂŢEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soţia celui de mai sus
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC
În capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre
ACTUL I
(O anticamera bine mobilata. Uşa în fund cu doua ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşa, la stanga alta uşa, în planul din faţa. În stanga, planul întai, canapea şi un fotoliu.)
SCENA I
Tipatescu, puţin agitat, se plimba cu „Racnetul Carpaţilor” în mana; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre uşa, sta rezemat în sabie
Tipatescu: (terminand de citit o fraza din jurnal) „… Ruşine pentru oraşul nostru sa tremure în faţa unui om!… Ruşine pentru guvernul vitreg, care da unul din cele mai frumoase judeţe ale Romaniei prada în ghearele unui vampir!…” (indignat.) Eu vampir, ai?… Caraghioz!
Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!… Pardon, sa iertaţi, coane Fanica, ca întreb: bampir… ce-i aia, bampir?
Tipatescu: Unul… unul care suge sangele poporului… Eu sug sangele poporului!…
Pristanda: Dumneata sugi sangele poporului!… Aoleu!
Tipatescu: Mişel!
Pristanda: Curat mişel!
Tipatescu: Murdar!
Pristanda: Curat murdar!
Tipatescu: Ei! Nu S-alege!
Pristanda: Nu s-alege!
Tipatescu: Cu toata dascalimea dumnealui, cu toata societatea moftologica a dumnealui… degeaba! Sa-mi raza mie mustaţile!
Pristanda: Şi mie!
Tipatescu: Dar în sfarşit, las-o asta! Lasa-l sa urle ca un caine!
Pristanda: Curat ca un caine!
Tipatescu: Începuseşi sa-mi spui istoria de aseara. (şade.)
Pristanda: Cum va spuneam coane Fanica (se apropie), aseara, aţipisem niţel dupa masa, precum e misia noastra, ca acuma dumneavoastra ştiţi ca bietul poliţai n-are şi el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot creştinul…
Tipatescu: Fireşte…
Pristanda: Şi la mine, coane Fanica, sa traiţi! Greu de tot… Ce sa zici? Famelie mare, renumeraţie mica, dupa buget, coane Fanica. Înca d-aia nevasta-mea zice: „Mai roaga-te şi tu de domnul prefectul sa-ţi mai mareasca leafa, ca te prapadeşti de tot!…” Noua copii, coane Fanica, sa traiţi! nu mai puţin… Statul n-are idee de ce face omul acasa, ne cere numai datoria; dar de! Noua copii şi optzeci de lei pe luna: famelie mare, renumeraţie mica, dupa buget.
Tipatescu: (zambind) Nu-i vorba, dupa buget e mica, aşa e… decat tu nu eşti baiat prost; o mai carpeşti, de ici, de colo; daca nu curge, pica… Las ca ştim noi!
Pristanda: Ştiţi! Cum sa nu ştiţi, coane Fanica, sa traiţi! Tocma dumneavoastra sa nu ştiţi…
Tipatescu: Şi nu-mi pare rau, daca ştii sa faci lucrurile cuminte: mie-mi place sa ma serveasca funcţionarul cu tragere de inima… Cand e om de credinţa…
Pristanda: De credinţa, coane Fanica, sa traiţi!
Tipatescu: Nu ma uit daca se foloseşte şi el cu o para, doua… mai ales un om cu o familie grea.
Pristanda: Noua suflete, coane Fanica, noua, şi renumeraţie…
Tipatescu: Dupa buget!…
Pristanda: Mica, sarut mana, coane Fanica.
Tipatescu: Lasa, Ghiţa, cu steagurile de alaltaieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel
condeiul.
Pristanda: (uitandu-se pe sine şi razand) Curat condei! (luandu-şi numaidecat seama, naiv.) Adicate, cum condei, coane Fanica?…
Tipatescu: Contul jidanului s-a platit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.
Pristanda: (naiv) Da.
Tipatescu: Ei?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?
Pristanda: (cu tarie) S-a pus, coane Fanica, s-a pus… Poate unul-doua sa le fi dat vantul jos… da s-a pus…
Tipatescu: Patruzeci şi patru?
Pristanda: Patruzeci şi patru în cap, coane Fanica.
Tipatescu: (razand) Nu umbla cu mofturi, Ghiţa. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trasura cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţa, zice: „Ia sa-i numaram steagurile lui Ghiţa”…
Pristanda: (mahnit) Îmi pare rau! Tocmai coane Joiţica, tocmai dumneei, care de!… Sa ne aşteptam de la dumneei la o protecţie…
Tipatescu: Apoi, ea n-a zis-o cu rautate, a zis-o în gluma. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea ca eşti omul nostru…
Pristanda: Al dumneavoastra, coane Fanica, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia… Ei? Şi le-aţi numarat, coane Fanica?… Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru…
Tipatescu: Vreo paispce… cinspce.
Pristanda: Apoi sa le numaram, coane Fanica; sa le numaram; doua la prefectura.
Tipatescu: Doua…
Pristanda: Doua pe piaţa lui 11 Fevruarie…
Tipatescu: Patru…
Pristanda: (cautand în gand) Doua la primarie…
Tipatescu: Şase…
Pristanda: (acelaşi loc) Unul la şcoala de baieţi…
Tipatescu: Şapte…
Pristanda: Unul… la şcoala de fete…
Tipatescu: Opt…
Pristanda: Unul la spital…
Tipatescu: Noua…
Pristanda: Doua… la catrindala, la Sf. Niculae…
Tipatescu: Unsprezece.
Pristanda: Doua la prefectura… paispce…
Tipatescu: (razand) Le-ai mai numarat pe ale de la prefectura.
Pristanda: Nu, coane Fanica, sa traiţi! (continua repede, pe nerasuflate.) Doua la primarie, optspce, patru la şcoli, douazeci şi patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci…
Tipatescu: (razand) Le-ai maii numarat o data pe toate astea şi aduni rau…
Pristanda: Doamne pazeşte, coane Fanica, sa traiţi, patruzeci şi patru, în cap… patruzeci şi patru… Cum zic, unul-doua, poate vantul… ori cine ştie…
Tipatescu: (razand) Ghiţa… apoi nu ma orbi de la obraz aşa.
Pristanda: (schimband deodata tonul, umilit şi naiv) Famelie mare… renumeraţie dupa buget mica…
Tipatescu: (uitandu-se la ceas) Ia sa lasam steagurile, Ghiţa…
Pristanda: Curat sa le lasam, coane Fanica.
Tipatescu: Spune odata istoria de-aseara, ca ma grabesc.
Pristanda: Bine ziceţi, coane Fanica. Aseara pe la zece şi jumatate, ma duc acasa, îmbuc ceva şi ma dau aşa pe-o parte sa aţipesc numai un minuţel, ca eram prapadit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: „Dezbraca-te Ghiţa, şi te culca”. Eu, nu; eu, la datorie, coane Fanica, zi şi noapte la datorie. Aşa, ma scol cam pe la douaspce fara un sfert, şi, pardon, ma dezbrac de mondir, scoţ chipiul, ma-mbrac ţivileşte şi plec… la datorie, coane Fanica. Pana sa plec se facuse vreo unul dupa douaspce. O iau prin dosul primariei, şi apuc pe maidan ca sa ies la bariera „Unirii”. Cand dau sa trec maidanul, vaz lumina la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Caţavencu, şi ferestrele vraişte. Ulucile înalte… daca te sui pe uluci, poţi intra pe fereastra în casa. Eu, cu gandul la datorie, ce-mi da în gand ideea? Zic: ia sa mai ciupim noi ceva de la onorabilul, ca nu strica… şi binişor, ca o pisica, ma sui pe uluci şi ma pui s-ascult: auzeam şi vedeam cum v-auz şi m-auziţi, coane Fanica, ştiţi ca la teatru.
Tipatescu: Ei, ce?
Pristanda: Jucasera stos.
Tipatescu: Cine era?
Pristanda: Cine sa fie? Dascalimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici…
Tipatescu: Şi popa?
Pristanda: Da, popa şi d. Tachiţa, şi Petcuş, şi Zapisescu, toata gaşca-n par. Jocul era pe ispravite… şi fumarie de tutun… ieşea pe fereastra ca de la vapor. Mai juca popa şi cu Petcuş. Ăilalţi şedeau de vorba.
Tipatescu: Şi Caţavencu ma-njura?
Pristanda: Grozav, coane Fanica, pe guvern şi pe dv…. şi-şi numara voturile.
Tipatescu: Dascalimea, popa şi moflujii.
Pristanda: Curat moflujii!
Tipatescu: Las ca le dau eu voturi.
Pristanda: Da sa vedeţi ce s-a-ntamplat… coane Fanica. Din vorba-n vorba, Caţavencu zice: „Ma prinz cu d-voastra ca o sa voteze cu noi cine cu gandul nu gandiţi, unul pe care conteaza bampirul – şi acolo, pardon, tot bampir va zicea – pe care conteaza bampirul ca pe Dumnezeu… şi cand l-om avea pe ala, i-avem pe toţi… Ia ascultaţi scrisoarea asta”… şi scoate o scrisorica din portofel… „Ia ascultaţi…” Diavolul de popa, n-are de lucru? Se scoala repede de la joc şi zice: „Sa ma-ngropi, sufletul meu, Naica, nu citi… stai, s-o ascult şi eu… sa-mi aprinz numai ţigara…” Şi, coane Fanica, se scoala de la joc, aprinde chibritul, trage din ţigara şi vine sa arunce chibritul aprins pe fereastra drept în ochii mei… Ma trag înapoi, alunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trece ori şedea langa uluci. Dobitocul începe sa strige, toţi din casa sar navala la fereastra; eu, cum cazusem, ma ridic degraba, o iau pituliş pe langa uluci şi intru în curtea primariei.
Tipatescu: (interesandu-se de povestire) Ei?
Pristanda: M-am maiîntors eu, dar închisesera ferestrele şi lasasera perdelele.
Tipatescu: Cine sa fie? Ce scrisoare? Nu pricep… Ghiţa, eu trebuie sa ma duc la dejun, sa nu fac pe nenea Zaharia şi pe Zoe sa m-aştepte. Ei nu dejuneaza fara mine, şi nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Şi mai ales cum e Zoe nerabdatoare…
Pristanda: Ce-mi ordonaţi, coane Fanica?
Tipatescu: Sa-mi afli ce scrisoare e aia şi de cine e vorba.
Pristanda: Ascult, coane Fanica.
Tipatescu: Daca s-ar putea sa punem mana şi pe firul asta, – nu doar ca mi-e teama de intrigile proaste ale lui Caţavencu, – dar n-ar fi rau sa-l dezarmam cu desavarşire, ş-apoi sa-l lucram pe onorabilul!
Pristanda: Curat sa-l lucram!
Tipatescu: Stai un minut pana sa-mi schimb haina; ieşim împreuna; am sa-ţi mai spun ceva.
Pristanda: Stau, coane Fanica.
(Tipatescu iese în stanga.)
SCENA II
Pristanda: (singur) Grea misie, misia de poliţai… Şi conul Fanica cu coana Joiţica mai stau sa-mi numere steagurile… Tot vorba bietei neveste, zice: „Ghiţa, Ghiţa, pupa-l în bot şi-i papa tot, ca satulul nu crede la îl flamand…” Zic: curat! De-o pilda, conul Fanica: moşia moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache… (luandu-şi seama) babachii… Da eu, unde? Famelie mare, renumeraţie dupa buget mica. (şase în fund pe un scaun la o parte.)
SCENA III
Zaharia Trahanache, Ghiţa Pristanda, apoi Tipatescu şi Zoe
Trahanache: (intra prin fund, fara sa ia seama la Ghiţa, care se ridica rapede la intrare. Trahanache e mişcat) A! Ce corupta soţietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul… Bine zice fiu-meu de la facultate alaltaieri în scrisoare: vezi, tanar tanar, dar cop, serios baiat! Zice:
„Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fara prinţipuri, va sa zica ca nu le are!”… Auzi d-ta mişelie, infamie. (vede pe Ghiţa.) Aici era Ghiţa? (se stapaneşte.)
Pristanda: Aici, sarut mana, coane Zahario.
Trahanache: Fanica a ieşit?
Pristanda: Ba nu, coane Zahario, vine numaidecat momental, e dincolo… A! Iata conul Fanica.
Tipatescu: (cu palaria şi haina de oraş vine din stanga, e surprins la vederea lui Zaharia) Neica Zaharia! Cum se poate? Ai ieşit înainte de dejun? Ce e?
Trahanache: E comedie, mare comedie, Fanica, stai sa-ţi spui. (îi face semn sa expedieze pe Pristanda.)
Pristanda: (rapede) Mai aveţi ceva sa-mi ordonaţi, coane Fanica?
Tipatescu: Nu… Nu uiţi de ce-am vorbit. Trebuie sa avem dezlegarea istoriei cat mai degraba.
Pristanda: Ascult.
Tipatescu: Nene Zahario, e lung ce ai sa-mi spui? Nu mi-o poţi spune la dejun?
Trahanache: Ai puţintica rabdare… Nu trebuie sa ştie Joiţica… E comedie mare, Fanica. (şede pe canapea, cu spatele spre fund.)
Tipatescu: (uitandu-se la ceas) Atuncea treci, Ghiţa, pe la nenea Zaharia p-acasa şi lasa-i vorba coanei Joiţichii – nu-i aşa, nene Zahario? – Sa fie aşa de buna sa nu se supere daca om întarzia de la dejun… avem ceva politica de vorbit între barbaţi.
Pristanda: Ascult, coane Fanica.
(Pristanda pleaca spre fund. Tipatescu se întoarce spre Trahanache şi coboara. Cand Pristanda vrea sa iasa prin fund, uşa din dreapta se deschide puţin, Zoe scoate capul, cheama pe Pristanda: „Pst! Pst! şi închide repede uşa. Tipatescu se întoarce şi îl vede pe Pristanda langa uşa din dreapta.)
Tipatescu: Ai? Un te duci?
Pristanda: (facandu-i semn sa taca şi aratandu-i pe Trahanache) Unde mi-aţi ordonat.
Tipatescu: (fara a înţelege) De ce nu ieşi prin faţa?
Pristanda: (urmandu-şi jocul) Da, prin faţa…
(se-ntoarce spre uşa din fund. Tipatescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii se repeta. Fanica se-ntoarce iar. Ghiţa, care este iar langa uşa din dreapta, iese navala pe acolo. Tipatescu, dand din umeri, fara sa-nţeleaga, se coboara sa şaza pe fotoliu, langa Trahanache.)
SCENA IV
Tipatescu, Trahanache
Tipatescu: Ei! Neica Zahario, ce e? Ia spune, te vaz cam schimbat!…
Trahanache: Ai puţintica rabdare, sa vezi… Azi-dimineaţa, pe la opt şi jumatate, intra feciorul în odaie, – nici nu-mi bausem cafeaua, – îmi da un ravaşel şi-mi zice ca aşteapta raspuns… De la cine era ravaşelul?
Tipatescu: De la cine?
Trahanache: De la onorabilul d. Nae Caţavencu.
Tipatescu: De la Caţavencu?
Trahanache: Zic: ce are a face Caţavencu cu mine şi eu cu Caţavencu, nici în clin, nici în maneci, ba chiar putem zice, daca consideram dupa prinţipuri, dinpotriva.
Tipatescu: Fireşte… Ei?
Trahanache: Stai, sa vezi. (scoate un ravaşel din buzunar şi-l da lui Tipatescu.)
Tipatescu: (luand ravaşelul şi citind) „Venerabilul d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului şcolar, al Comitetului electoral, al Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţie… Loco. (scoate hartia din plic.) Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetaţean şi de tata de familie, va rugam sa treceţi astazi între orele 9 jum. şi 10Êa.m. pe la biuroul ziarului „Racnetul Carpaţilor” şi sediul Societaţii Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economica Romana” unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanţa pentru d-voastra… Al d-voastre devotat, Caţavencu, director-proprietar al ziarului „Racnetul Carpaţilor”, prezident fundator al Societaţii Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economica Romana”…” Ei? Ce document?
Trahanache: Ai puţintica rabdare! Sa vezi… M-am gandit: sa nu ma duc… sa ma duc… sa nu ma duc… ia, numai de curiozitate, sa ma duc, sa vaz ce moft mai e şi asta. Ma îmbrac degraba, Fanica, şi ma duc.
Tipatescu: La Caţavencu?
Trahanache: Stai, sa vezi… la Caţavencu. – Cum intru se scoala cu respect şi ma pofteşte pe fotel. „Venerabile”-n sus, „venerabile”n jos. „Îmi pare rau, ca ne-am racit împreuna, zice el, ca eu totdeauna am ţinut la d-ta ca la capul judeţului nostru…” şi în sfarşit o suma de delicateţuri… Eu serios, zic: „Stimabile, m-ai chemat sa-mi araţi un docoment, arata docomentul!” Zice: „Mi-e teama, zice, ca o sa fie o lovitura dureroasa pentru d-ta, şi ar fi trebuit sa te pregatesc mai dinainte, d-ta un barbat aşa de, şi aşa de…” şi iar delicateţuri. Zic iar: „Stimabile, ai puţintica rabdare, docomentul”… El iar: „…ca de, damele…” Sa vezi unde vrea sa m-aduca mişelul!… Biata Joiţica! Sa nu cumva sa-i spui, sa nu care cumva sa afle! Cum e ea simţitoare!…
Tipatescu: Ce! A cutezat? Mizerabilul (se ridica turburat.)
Trahanache: (oprindu-l) Stai, sa vezi! „…ca de, damele, zice, nu înţeleg totdeauna meritele şi calitaţile morale ale barbatului, şi respectul care va sa zica, ce trebuie sa-i poarte…” În sfarşit (Tipatescu fierbe) ce s-o mai lungesc degeaba! Dupa ce-i pui piciorul în prag şi-i zic: „Ia asculta, stimabile, ai puţintica rabdare: docomentul!” vede mişelul ca n-are încotro, şi-mi scoate o scrisorica… Ghiţi a cui şi catre bine?
Tipatescu: (de abia stapanindu-şi emoţia) A cui? A cui, nene Zahario?
Trahanache: Stai sa vezi. (raspicat şi razand.) A ta catra nevasta-mea, catra Joiţica! Scrisoare de amor în toata regula… Ai? Ce zici d-ta de asta?
Tipatescu: (turburat rau) Nu se poate, nu se poate!
Trahanache: Am citit-o de zece ori poate: o ştiu pe dinafara! Asculta: „Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la întrunire (întrunirea de alaltaieri seara). – Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca aştept depeşi de la Bucureşti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma aştepta, prin urmare, şi vino tu (adica nevasta-mea, Joiţica), la cocoşelul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, şi te saruta de o mie de ori, Fanica…” (priveşte lung pe Tipatescu, care e în culmea agitaţiei.)
Tipatescu: (plimbandu-se înfuriat) Nu se poate! O sa-i rup oasele mizerabilului!… Nu se poate!
Trahanache: (placid) Fireşte ca nu se poate; dar ţi-ai fi închipuit aşa mişelie… (cu candoare.) Bine frate, înţeleg plastografie, pana unde se poate, dar pana aci nu înţeleg… Ei, Fanica, sa vezi imitaţie de scrisoare! Sa zici şi tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri! (oprindu-se şi privind pe Tipatescu, care se plimba cu pumnii încleştaţi; cu mirare şi ciuda.) Uite-te la el cum se turbura! Lasa, omule, zi-i mişel şi pace! Ce te aprinzi aşa? Aşa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbam noi. Cine-şi poate închipui pana unde poate merge mişelia omului!
Tipatescu: (acelaşi joc) Mizerabilul!
Trahanache: Mai omule, ai puţintica rabdare, zi-i ce i-am zis eu: „Eşti tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, n-am ce sa zic; dar nu ţi-ai gasit omul…” Ei, daca a vazut ca nu i se trece cu mine, ştii la ce-a ajuns? Mi-a spus ca, daca nu dau eu importanţa lucrului, o sa-i dea publicul, pentru ca scrisoarea o sa se publice duminica la gazata şi o sa fie pusa în cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti.
Tipatescu: (turbat) Îl împuşc! Îi dau foc! trebuie sa mi-l aduca aci numaidecat, viu ori mort, cu scrisoarea. (se rapede în fund.) Ghiţa! Ghiţa! Sa vie poliţaiul!
Trahanache: (dupa el pana în fund) Ai puţintica. (întorcandu-se singur în scena.) E iute! n-are cumpat. Aminteri bun baiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soţietate fara moral şi fara prinţip… trebuie sa ai şi puţintica diplomaţie!
Tipatescu: (întorcandu-se din fund) Infamul! Canalia!
Trahanache: Ei, astampara-te omule, şi lasa odata mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseara e întrunire. S-a hotarat? Punem candidaturalui Farfuridi? Ce facem? – Deseara, am aflat ca dascalimea cu Caţavencu şi cu toţi ai lor vor sa faca scandal. Trebuie sa-i spunem lui Ghiţa sa îngrijeasca. Mişelul de Caţavencu o sa ia deseara cuvantul ca sa ne combata…
Tipatescu: (fierband mereu) Nu te teme, nene Zahario, deseara d. Caţavencu nu o sa fie la întrunire, o sa fie în alta parte – la pastrare.
Trahanache: Aide, mergi la dejun?
Tipatescu: Nu, neica Zahario, mulţumim, am treaba. Du-te dumneata singur; sarutari de maini coanii Joiţichii.
Trahanache: Bine, dar la pranz desigur. Deseara eu ma duc la întrunire, trebuie sa stai cu Joiţica, i-e urat singura. Dupa întrunire avem preferanţa…
Tipatescu: (ameţit) Da, neica Zahario.
Trahanache: La revedere, Fanica.
Tipatescu: La revedere, neica Zahario…
Trahanache: (mergand spre uşe, condus de Tipatescu) Şi nu te mai turbura, neica, pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastra? Într-o soţietate fara moral şi fara prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeala, trebuie sa ai (cu fineţa) puţintica rabdare… (iese în fund.)
SCENA V
Tipatescu, apoi Zoe
Tipatescu: (vine ameţit şi-mpleticindu-se din fund şi cade pe un scaun cu capul în mani) Ce sa fac? Ce sa fac? Şi numai vine Ghiţa!…
Zoe: (ieşind din dreapta misterios şi coborand repede langa el) Fanica! Fanica!
Tipatescu: (ridicandu-se iute) Zoe!… Ştii?
Zoe: (dezolata) Ştiu! Sunt nenorocita, Fanica. Ştiu… am fost dincolo în odaie, am intrat pe scaricica din dos… Am venit numaidecat dupa Zaharia. N-am avut curaj sa dau ochii cu el, macar ca nu crede… Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocita, Fanica… Cand a plecat Ghiţa, l-am chemat dincolo (Tipatescu înţelege), i-am spus tot: numai el ne poate scapa.
Tipatescu: De unde aflaseşi?
Zoe: Eu am ştiut numaidecat dupa Zaharia… Uite!… (îi da o scrisoare. Scena aceasta se face cu multa nervozitate.)
Tipatescu: (citind) „Stimabila doamna, la redacţia noastra se afla un document iscalit de amabilul nostru prefect şi adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin pe langa amabilul în cestiune. Binevoiţi dar a trece îndata pe la biuroul nostru, spre a regula aceasta afacere într-un chip mulţumitor pentru amandoua parţile…” – (cu desperare.) Cum? Cum? Cand ai pierdut biletul, Zoe?
Zoe: (înecata) Nu ştiu… alaltaieri sera, cand am plecat de la tine, îl aveam; cand am ajuns acasa, nu ştiu daca-l mai aveam; poate sa fi scos batista pe drum şi mi-a cazut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar!
Tipatescu: A! Ce nenorocire!
Zoe: M-am dus la Caţavencu… de la el veneam acuma. Mi-a propus sa-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiţie sa-i asiguram alegerea. Aminteri, publica scrisoarea poimaine…
Tipatescu: (în prada agitaţiei) Lupta este desperata. Vrea sa ne omoare, trebuie sa-l omoram!… Şi nu mai vine Ghiţa…
Zoe: Pe Ghiţa l-am trimes eu la Caţavencu, sa-i cumpere scrisoarea cu orice preţ.
Tipatescu: Care va sa zica Ghiţa e acolo?
Zoe: Desigur. (se aude zgomot.)
Tipatescu: El trebuie sa fie… (se rapede la uşa din fund, o deschide şi se trage iute înapoi.) A! Ascunde-te… degraba. (o duce repede şi ies amandoi prin stanga.)
SCENA VI
Farfuridi, Branzovenescu, intrand misterios din fund; apoi Tipatescu din stanga
Branzovenescu: Poate sa nu fie tocmai aşa; poate ca e o manopera… o manopera grosolana, ca sa intimideze pe caţiva nehotaraţi…
Farfuridi: (cu intenţie fina) Pe venerabilul d. Trahanache l-am vazut intrand la Caţavencu, astazi pe la zece, cand ma duceam în targ… Eu, am n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fix ma duc la targ…
Branzovenescu: Ei!
Farfuridi: Pe respectabila madam Trahanache am vazut-o ieşind de la Caţavencu tot astazi pe la unsprezece, cand ma-ntorceam din targ… Eu, am n-am clienţi acasa, la unsprezece fix ma-ntorc din targ…
Branzovenescu: Nu-nţeleg.
Farfuridi: Cum nu-nţelegi? La unsprezece fix…
Branzovenescu: Nu frate, nu-nţeleg daraverile astea cu opoziţia! Tu ai vazut pe Trahanache întai, pe urma pe madam Trahanache, şi eu adineaori am vazut pe poliţaiul, pe Ghiţa, intrand la Caţavencu…
Farfuridi: (cu intenţie)
Branzovenescu: (cu îndoiala) Sa fie tradare la mijloc? Ai?
Farfuridi: Eu merg şi mai departe şi zic: tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!…
Branzovenescu: Prefectul trebuie sa ne dea cheia comediei aştia… Iacata-l…
Tipatescu: (venind din stanga turburat şi dandu-şi aer silit de degajare) Salutare, salutare, stimabile!
Branzovenescu: (aparte) E galben!
Farfuridi: (aparte) Ce roşu s-a facut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile…
Tipatescu: (oferindu-le locuri) Ia poftiţi, ia poftiţi, ma rog.
Branzovenescu: Mulţumim, mulţumim, stimabile, dar ne cam grabim: sunt douasprece trecute.
Farfuridi: Şi eu, am n-am înfaţişare, la douasprece trecute fix ma duc la tribunal…
Branzovenescu: Uite de ce e vorba, stimabile, sa fim scurţi. Prin targ… se spune…
Farfuridi: Adica, da-mi voie, sa fim expliciţi; mie îmi place sa pun punctele pe i… Se aude…
Branzovenescu: Se aude… cum ca partidul nostru da la colegiul II ajutor lui Caţavencu…
Tipatescu: (mişcat) Care partid? Care Caţavencu?
Branzovenescu: Cum care partid?
Farfuridi: Adica partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi şi ai noştri… sa ducem pe braţe pe d. Caţavencu.
Tipatescu: Şi cine spune asta? (rade silit.)
Branzovenescu: Nu rade, stimabile, nu rade; a început sa se vorbeasca…
Farfuridi: Şi de!… Ce sa zicem! Lumea are pentru ce sa intre la banuieli.
Branzovenescu: D. Trahanache la vizita la d. Caţavencu…
Tipatescu: Ei?
Farfuridi: Madam Trahanache la vizita la d. Caţavencu…
Tipatescu: Ei?
Branzovenescu: D. Ghiţa poliţaiul la vizita la d. Caţavencu…
Farfuridi: De unde şi pana unde?
Branzovenescu: Noi, ce sa zicem – ne temem de ce spune lumea…
Tipatescu: (nervos) Ei, ce spune lumea?
Farfuridi: Vrei sa vorbesc curat şi desluşit, stimabile? Ne temem de tradare… Na!
Tipatescu: (dupa ce s-a întors cand la unul cand la altul, suparat catra Farfuridi) Amice, d-le Farfuride, nu ţi se pare d-tale ca te faci mai catolic decat Papa?
Farfuridi: Da, cand e vorba de prinţipuri, stimabile, da, ma faci, adica nu, nu ma fac, sunt cand e vorba de asta, sunt mai catolic decat Papa…
Tipatescu: (suparat) Domnilor, nu primesc acasa la mine astfel de observaţii, pe care, daţi-mi voie sa va spui, le consider ca nişte insulte…
Farfuridi: Sa nu ne iuţim, stimabile…
Tipatescu: Cum sa nu ma iuţesc, onorabile? D-voastra veniţi la mine acasa, la mine, care mi-am sacrificat cariera şi am ramas între d-voastra, ca sa va organizez partidul -caci fara mine, trebuie sa marturisiţi, ca d-voastra n-aţi fi putut niciodata sa fiţi un partid -d-voastra veniţi la mine acasa sa ma numiţi pe faţa tradator… A! asta nu pot sa v-o permit…
Branzovenescu: (scoţand o hartie din buzunar) Ma rog, iata ce se împarte acum prin targ, din partea lui d. Caţavencu… E tiparit, stimabile!
Tipatescu: (mişcat, îi smulge hartia) Tiparit?
Farfuridi: (smulgandu-i-o el) Da, tiparit, da-mi voie… (citeşte.) „Dam ca pozitiva ştirea cum ca desigur candidatura amicului nostru politic d. Caţavencu, prezidentul grupului independent, este pusa la adapost de orice loviri din partea administraţiei. Din contra, avem cuvinte puternice pentru a crede ca atat batranul şi venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, cat şi junele şi onorabilul nostru prefect, ar fi convinşi în fine ca în împrejurarile prin care trece ţara, judeţul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decat de un barbat independent ca amicul nostru d. Ca-ţa-ven-cu… D. Caţavencu va lua cuvantul la întrunirea de deseara… Comitetul grupului independent.” (vorbit.)… Aud?
Tipatescu: (aparte) Nu mai ramane nici o clipa de pierdut. (tare.) Domnilor, va rog, nişte afaceri importante ma cheama numaidecat la telegraf… Ma scuzaţi… dar… (merge la o masa şi trage clopoţelul, apoi iese în fund.)
Branzovenescu: Aşa scurt?
Farfuridi: Adica, cum am zice, poftiţi pe uşe afara… Bine?
Tipatescu: (apare în fund cu un fecior) Unde e Ghiţa?
Feciorul: L-am cautat în tot targul, coane Fanica, nu e. (vorbesc încet în fund.)
Branzovenescu: (care a vorbit încet cu Farfuridi) Aide la Trahanache… Aici am aflat tot… Aide…
Farfuridi: Branzovenescule, mi-e frica de tradare… Cate ceasuri sunt?
Branzovenescu: Douasprece trecute…
Farfuridi: Douasprece trecute?… Eu, la douasprece trecute fix…
Tipatescu: (coborand între ei) Astfel dar, d-lor…
Branzovenescu: Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim sa facem deranj…
Farfuridi: (grav) Ne ducem, dar gandeşte-te stimabile, ca suntem membrii aceluiaşi partid… Cum ziceam adineaori amicului Branzovenescu: tradare sa fie (cu oarecare emoţie) daca cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu strabunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intenţie), dar urasc pe tradatori… (schimband tonul, cu dezinvoltura.) Salutare, salutare, stimabile!…
Branzovenescu: (asemenea) Salutare!…
Tipatescu: (închizand uşa dupa ei, grozav de plictisit) A! (coboara.)
SCENA VII
Tipatescu, Zoe apoi Cetaţeanul turmentat
Zoe: (ieşind din stanga repede) S-a dus?… Ai vazut, Fanica? Ai auzit? Şi Ghiţa nu mai vine… Fanica, Fanica, ne ameninţa o nenorocire grozava…
Tipatescu: Taci! Vine cineva. E Ghiţa desigur. (se repede la uşa din fund prin care apare Cetaţeanul turmentat.)
Cetaţeanul: (şovaind) Sluga! (în tot jocul sughite şi şovaie.)
Zoe: Cine e asta?
Tipatescu: Ce pofteşti d-ta?
Cetaţeanul: Eu?… (sughite.) Eu sunt alegator…
Tipatescu: (nervos) Cum te cheama?
Cetaţeanul: Cum ma cheama? Ce trebuie sa spui cum ma cheama… vorba e, sunt alegator? (şovaie.)
Zoe: E turmentat?
Tipatescu: Dracul sa-l ia! Nu e nimeni afara: lasa sa-mi intre aici toţi nebunii, toţi beţivii… Aide, ieşi!
Cetaţeanul: Nu sunt turmentat… (zambind) coana Joiţico… Las ca ne cunoaştem… Ma cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie… Nu e vorba, ţinem de d. Nae Caţavencu… e din Soţietate… dar vorba e, eu alegator… eu… (sughite) apropritar, eu pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (şovaie.)
Zoe: Trimite-l, Fanica, da-i drumul… e ameţit de tot…
Tipatescu: (luandu-l cu binişorul) Fii bun, cetaţene, du-te. Aldata mai vorbim.
Cetaţeanul: Dar ce sa vorbim aldata?
Zoe: A!
Cetaţeanul: Acu ce treaba avem?… Nu va uitaţi la mine ca sunt aşa de… Am facut-o de oaie de tot. Sa vezi d-ta cum de a devenit la bautura… (sughite) ca a fost lata de tot…
Tipatescu: (necajit) Fii bun, omule, şi-nţelege. (vrea sa-l apuce.)
Cetaţeanul: Eu am gasit (sughite) o scrisoare…
Tipatescu şi Zoe: O scrisoare!
Cetaţeanul: Da. (catra Tipatescu.) A d-tale catra coana Joiţica… Am gasit-o alaltaieri seara pe drum, cand ieşeam de la întrunire… Fa-ţi idee (sughiţa) de alaltaieri seara pana azi-dimineaţa s-o duci într-un chef!…
Tipatescu: (rapezindu-se şi apucandu-l cu amandoua mainile de gat) Mizerabile!
Cetaţeanul: Nu ma zgudui (sughite) ca ameţesc…
Zoe: Lasa-l, Fanica, sa vedem.
Cetaţeanul: Lasaţi-ma sa vedeţi. Cand am gasit-o, de curiozitate am deschis-o şi m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o ispravesc bine… şi haţ! Pe la spate, d. Caţavencu da sa mi-o ia.
Tipatescu: Şi (desperat) ţi-a luat-o?
Zoe: (acelaşi joc) Ţi-a luat-o?
Cetaţeanul: Aş! Am bagat-o în buzunar. Zice d. Nae: „Aşa? Facei parte din Soţietatea noastra şi primeşti scrisori de la prefectul, cetaţene, bravos!” – Zic: (sughite) Aş! De la prefectul! – Zice: „I-am cunoscut slova… Ia arata-mi-o. -Doamne pazeşte!” Ba ca da-mi-o, ba ca nu ţi-o dau, din vorba-n vorba, tura-vura, ne-am abatut pe la o ţuica… una-doua-trei… pe urma da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere… A facut cinste d. Nae… l-am baut… oo! L-am baut!
Zoe: Dar scrisoarea?
Tipatescu: Scrisoarea (se repede la el strigand), unde e scrisoarea?
Cetaţeanul: Nu striga (sughite) ca ameţesc!… O am la mine scrisoarea. (amandoi îl asculta şi-l privesc cu îndoiala şi nerabdare nervoasa.) Da.
Zoe: şi Tipatescu: S-ar putea!
Cetaţeanul: Da… o am lamine. (cautandu-se prin buzunare). Ehei! D. Nae zicea ca-mi da zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale… slava Domnului… apropitar sunt (sughite), alegator… (sughite şi se cauta mereu.) Vorba e… eu (sughite), eu pentru cine votez? (se opreşte din cautat şi cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai cauta, apoi cu hotarare.) Am pierdut-o!
Tipatescu: A!
Zoe: Ţi-a furat-o Caţavencu!
Cetaţeanul: Adica d. Nae. Se prea poate… ca am şi dormit… Vezi d-ta (Zoe şi Tipatescu îşi frang mainile) fa-ţi idee… da-i cu bere… da-i cu vin… da-i cu vin… da-i cu…
Tipatescu: (apucandu-l şi zguduindu-l) Mizerabile! Ce ai facut?
Cetaţeanul: (cazand pe un scaun) Nu ma zgudui!
SCENA VIII
Aceiaşi – Ghiţa Pristanda
Pristanda: (intra gafaind într-un suflet, prin fund) Coane Fanica! Coana Joiţico!
Tipatescu şi Zoe: Ghiţa!
Pristanda: Vine! Vine conul Zaharia!
Cetaţeanul: (pufnind) Conul Zaharia?… Nu mai spune (sughite) ca ameţesc…
Tipatescu: (lui Pristanda, aratand pe Cetaţeanul turmentat) Ia-l pe nenorocitul asta, şi…
Zoe: Şi da-i drumul prin dos, pe scara a mica.
Pristanda: (ridicand pe Cetaţeanul turmentat) Aide, cetaţene! (îl împinge spre dreapta.)
Cetaţeanul: Nu ma-mpinge (sughite) ca ameţesc.
Pristanda: (acelaşi joc) Aide!
Cetaţeanul: Vorba e… eu pentru cine votez?…
Pristanda: Aide!
Cetaţeanul: Nu ma-mpinge (sughite) ca ameţesc. (iese, împins de Pristanda.)
SCENA IX
Zoe, Tipatescu, apoi Ghiţa Pristanda şi Trahanache
Tipatescu: (rapede Zoii) De Zaharia nu avem teama: ştie tot, dar nu crede nimica… N-ai auzit?
Zoe: Fanica! Fanica! (Ghiţa intra din dreapta.) Ce-ai facut, Ghiţa? Ai fost la Caţavencu?
Pristanda: Am fost, coana Joiţico… Se lasa greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputaţia…
Tipatescu: Trebuie sa punem mana pe el. (hotarat.) Du-te Ghiţa, ia jandarmi… viu ori mort, trebuie sa mi-l aduci la poliţie, acuma într-un moment…
Zoe: Fanica!…
Tipatescu: Du-te.
Pristanda: Ascult! (vrea sa porneasca spre fund, în momentul acesta intra Trahanache cu aerul triumfator.)
Trahanache: L-am prins cu alta mai boacana!
Zoe: (începand sa se jeleasca şi cazandu-i ca leşinata în braţe) Nene! Nene!
Trahanache: Joiţico! (catre Tipatescu].) A aflat?
Tipatescu: Ştie tot!
Trahanache: (îngrijind-o, dupa ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu) Bine, omule, nu ţi-am zis sa nu-i spui? O ştiam eu cat e de simţitoare! Iaca vezi! (toţi o îngrijesc.) Ei! Ţi-am spus ca l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacana… Ghiţa, iute un pahar cu apa. (Ghiţa iese în stanga.)
Tipatescu: (batand în palmele Zoii) Care onorabil?
Trahanache: (acelaşi joc) Ei, ai puţina rabdare… Caţavencu, de…
Tipatescu: Cu ce alta?
Trahanache: (batand cu putere în palmele Joichiţii) Cu alta plastrografie… Ce plastograf!
Pristanda: (care a venit cu paharul cu apa) Curat plastograf!
(Cortina)
