povesti copii

Era odata o fetiţa careia nu-i placea sa se spele şi nici sa se pieptene, din care pricina copiii au poreclit-o „Murdarica”. Vazand-o atat de murdara, toti fugeau de ea. Într-o zi a plecat în padure sa-şi gaseasca un prieten de joaca. În ca­lea ei a întalnit o veveriţa, careia i-a spus: — „Veverita, veverita, joaca-te cu mine!” — „Sa ma joc cu tine? Nici nu ma gandesc. Trebuie sa-mi matur casa şi sa-mi pieptan blaniţa. Pana acum am cules alune. Dar tu ce-ai facut de nu te-ai spalat şi pieptanat?” Fetiţa n-a zis nimic, ci şi-a continuat drumul. Într-un…

Era spre sfarşitul primaverii. Mama cloşca statuse trei saptamani pe cuib şi încalzise noua oua mari şi roşcate. Era sleita de puteri, dar cu toate acestea, abia aştepta sa-şi vada odrasele. Şi iata ca primul piuit se auzi. Un puişor galben şi cu puful umed rupse coaja oului şi ieşi la lumina zilei strigand cat putea. Mama-cloşca îl baga sub aripi, îl încalzi şi îl linişti. Apoi, unul şi înca unul, ieşira toţi din întunericul în care statusera pana acum, abia ţinandu-se pe picioare. Dar cloşca nu statu mult pe ganduri. A doua zi îşi scoase odrasele la plimbare, mandra,…

Marturisesc sincer, cu placere chiar, îl invidiez pe Gogu Buzdugan. Şi nu atat pentru bicepşii lui de beton (şi la nevoie de cauciuc), cat pentru caracterul sau cutezator şi generos, şi mai ales, da, mai ales pentru cavalerismul sau. „Onoarea mai presus de orice” pare sa fie deviza sa care, nescrisa pe vreo eşarfa, scapara cu prisosinţa în ochii lui înflacaraţi. Nimic nu scapa acestor ochi. Nici cea mai milimetrica-dar ce zic eu?-microscopica abatere de la legile onoarei. Pesimiştii n-au decat sa deplanga agonia cavalerismului. Bocetul lor ma lasa rece. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan! Ei nu l-au vazut…

Au fost odata doi feciori de împarat, care au pornit sa-și încerce norocul prin lume, și feciorii aștia au ajuns sa duca o viața atat de ticaloasa și deșarta, ca n-au mai avut îndrazneala sa calce pragul casei parintești. Și cum trecuse vreme, nu gluma, și nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca în cautarea lor. Dar cand dadu în sfarșit de frații sai, aceștia începura sa-și bata joc de dansul: – Auzi, prostanacul, sa creada c-o sa poata razbi prin lume, cand noi, mai isteți decat el, n-am prea…

Legenda spune ca Mos Craciun este un barbat foarte batran care traieste impreuna cu sotia sa la Polul Nord. Este atat de batran incat nimeni nu isi aminteste sa-l fi vazut in perioada in care era tanar si nici nu cred ca foarte multa lume isi pune problema asta. Totusi pentru cei care s-au intrebat despre varsta lui, se pare ca Mos Craciun a aparut inca din secolul I, iar acest moment al venirii mosului, se sarbatoreste diferit in functie de zona si tara. Prima data, Mos Craciun a aparut desenat intr-o costumatie rosie, in 1860 in cotidianul Harper’s Illustrated…

A fost odata un om și omul asta avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei îl poreclisera Prostila și-l luau în ras și-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Într-o buna zi, cel mai mare dintre frați vru sa se duca în padure sa taie lemne și, mai înainte de a pleca, maica-sa îi puse-n traista un cozonac bine rumenit și tare gustos și-o sticla cu vin, ca sa aiba cu ce-și potoli foamea și setea. Și de cum ajunse în padure, flacaul nostru se și întalni cu un omuleț batran și tare carunt. Dupa…

Un clopoţel a început sa se smuceasca deasupra uşii, speriat. Parca vrea sa-şi rupa franghiuţa şi s-o ia la fuga. Intram în clasa. Pupitrul e înalt. Ma ridic în varful picioarelor, ma sprijin în coate şi abia izbutesc sa ma aşez, stramb, pe-o margine de banca. Fetele se foiesc o vreme, pe urma se astampara. E aşa de linişte, ca se aude cum îşi striga Huna, pe strada, covrigeii lui saraţi… – Casian Alexandra! E numele meu. Ştiu. Dar nu raspund. Pe mine nu ma striga nimeni aşa. Toata lumea ma striga Luchi… Îmi vine-a rade. Aşa-i de caraghios sa…

A fost odata ce-au fost; a fost un om și-o femeie, barbat și muiere, oameni de treaba, el bun și ea cuminte, încat li se dusese vestea ca traiesc bine și toți se bucurau cand treceau pe la casa lor. Niciodata el nu zicea ba cand ea zicea da, dar nici ea nu ieșea din voile lui, și de aceea era liniște la casa lor și toate le ieșeau bine și cu spor. Aveau însa și oamenii aceștia o mare și nesecata mahnire-n sufletele lor: nu le facuse Dumnezeu parte de copii, și fara de copii viața, mai ales cea…

Cunostinta s-a facut intr-o zi de toamna, cand copilul casierului —speriat de o trasura, care era aproape sa-l calce, — a dat fuga in curtela Elena, in poalele ei. De multe ori vrusese ea sa intre in vorba cucopilul, dar ii lipsise prilejul; acum insa il lua in brate, il duse in casa,i dete sa bea apa ca sa-i treaca de spaima si, fiindca era vorbitor caun om mare, macar ca spunea vorbele pe jumatate, il mai opri catvacu dansa. Copilul, foarte apropiat, ii raspunse la toate intrebarile,spuindu-i ca-l cheama “Nitu”; ca e de cinci ani; ca semnul din fruntee…

În fiecare primavara, Petrişor şi Ancuţa mureau de teama ca s-au uscat salcamii peste iarna. Toţi pomii din gradina lor înfloreau, înverzeau, numai salcamii înalţau braţe negre în vazduh. Pareau o aratare urata şi de spaima. Cireşii, prunii, vişinii, merii, perii se împodobeau cu puzderia de flori albe ori trandafirii şi, cand batea vantul dinspre gradina, mireasma lor umplea ograda, numai salcamii, la bataia vantului, nu faceau decat sa-şi scuture pastaile uscate, care nu cazusera peste iarna. În toata dimineaţa, cand ieşeau în curte, copiii se apropiau de salcami şi, cand vedeau întaii muguri şi întaiele frunzuliţe, chiuiau de bucurie…

Ştiţi ca zanele frumoase, cand vor, pot sa-şi ascunda patul, oglinda, tot palatul într-un mar. Spun doua-trei cuvinte şi, cat ţi-i castelul lor de mare, da buzna în mar cu coarnele turnurilor înainte. Eu am dat de un mar fermecat, în care te poţi plimba în lung şi-n lat. Toata lumea a-ncaput aici, colorata ca pentru pitici. Izvoarele şi fluviile, pe care le avem, se afla-n el, facute ghem. Tragi de o aţa mai albastra şi, cand colo, pe ea, vezi ca scrie „Dunarea”. Munţii se afla şi ei la locul lor, spre cer ca un deget aratator. Pot sa…

Marco este penultimul mic erou cu care am facut cu-noștința în anul acesta; ne mai ramane numai unul pentru iunie, caci nu mai avem decat doua examene lunare, doua-zeci și șase de zile de boala, șase joi și cinci duminici. Se simte parca și în aer ceva care ne vestește sfarșitul anului școlar. Copacii din gradina, stufoși și înfloriți, umbresc frumos aparatele de gimnastica. Elevii vin îmbracați în haine de vara. Ce frumos este sa privești la ieșirea din școala! Cata schimbare de acum doua luni! Parul lasat sa creasca pana pe ceafa, a cazut sub foarfecile barbie-rului, și capetele…

Vi s-a dat sa faceți descrierea monumentului ridicat conte-lui Cavour. Poți s-o faci. Dar nu poți sa pricepi acum, cine a fost contele Cavour. Deocamdata afla numai atat: a fost ani îndelungați primul-ministru al Piemontului. El a trimis ar-mata piemonteza în Crimeea, ca sa reînalțe prin victoria de la Cernaia gloria noastra militara cazuta prin înfrangerea de la Novara+. El a obținut ca 50.000 francezi sa treaca Alpii, ca sa alunge pe austriecii din Lombardia. El a guvernat Italia în epoca cea mai solemna a revoluției noastre. El a dat în anii aceia cel mai puternic avant sfintei unitați a…

A fost, n-a fost, unii zic c-a fost. Într-o coliba, la malul marii, traia batranul Cadar. Era un batran de treaba, dar veşnic amarat. Şi cum sa nu fie, daca baba îi murise şi nu-i lasase urmaşi? Cadar era tot mai garbov şi, pe seara, cand se a-şeza cu picioarele încrucişate sub el, nu avea pe nimeni sa-l ajute sa se scoale, sprijinindu-l de subsuori. Greu îi venea lui Cadar sa se ridice de jos, şi trist îşi fu-ma luleaua, privind jocul valurilor. „Vai, vai, batraneţea e ca un scaiete! Îşi spunea adese. Oriunde ai apuca-o, te-nţeapa şi doare…” Într-o…

De la streaja Vergului pana la Biserica Delea-Noua, un nor de praf galben se ridica de la pamant, manat ca intr-o albie printre casele si gradinele soselei nepietruite. Granarii se intorc de la sate, de la mori si porturi. Unii incarcati cu varf pin’ la cercul coviltirului, altii cu carutele goale si cu maldar proaspat in cadirle. Bicele pocnesc pe dasupra naintasilor; caii voinici si aprinsi joaca in hamuri si nincheaza, mirosindu-si din departare grajdurile. Tinerii, rumeni si nadusiti, cu zabunele si cu camasile deschiate, cu hamurile pe dupa gat, calari pe rotasii din stinga, dau chiote in goana cailor;…

Era odata un biet creștin sarac și c-o droaie de copii marunți. Toata avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flamande, și pace buna! Bietul creștin, ce facu, ce drese, s-alese de sfantul craciun c-un porc gras. Craciun fara porc, Paște fara oua roșii și nunta fara lautari nu intra în capul romanului. La Ignat vru sa taie porcul. Dar cu cine? Muierea lui era cu mainile legate. Un s-o lase copiii? Copiii, ca copii marunți, se adunasera împrejurul ei, și cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din țațele ei…

Ninge întruna. S-a întamplat ceva trist azi dimineața cu zapada, cand am ieșit din școala. Baieții cum ajunsera pe Corso, începura sa se bata cu bulgari facuți cu zapada de aceea jilava, care, cand o strangi în maini, se face tare ca piatra. Trecea multa lume pe trotuare. Un om le striga: — Astamparați-va baieți! În minutul acela se auzi un vaiet îngrozitor ce venea din partea cealalta a trotuarului și un biet batran, caruia îi cazuse palaria, șovai și își acoperi ochii cu amandoua mainile, iar un baiețel care statea langa dansul striga din toate puterile: „Ajutor, ajutor!” Un…

Azi e întaia zi de școala! Ca un vis au trecut la țara, cele trei luni de vacanța! Mama m-a dus azi dimineața la școala Baretti, ca sa ma înscrie în clasa a III-a primara; mi-era gandul tot la țara și ma duceam la școala cu inima rea. Pe toate ulițele mișunau copii; cele doua librarii erau pline de parinți, care cumparau: ghiozdane, caiete, condeie, și în fața școlii se gramadise atata lume, încat portarul și polițistul abia puteau sa țina oranduiala la poarta. Pe cand stam langa poarta, simții ca-mi pune cineva mana pe umar; era profesorul meu din…

Bine zice tata! Profesorul era suparacios, fiindca nu-i era bine. Suplinitorul vine de trei zile, sa-l înlocuiasca. Suplinitorul despre care am mai vorbit, e un tanar mic și fara barba, care seamana mai mult a școlar. Chiar din ziua dintai, cand a venit suplinitorul, s-a facut mare larma în clasa, fiindca este prea bland și are o rabdare nespusa. Bietul om, striga mereu la baieți. — Tacere! Tacere! Va rog faceți liniște! Dar nu-l asculta ni-meni. Azi dimineața, baieții și-au ieșit din masura; zgomotul era așa de asurzitor, încat, nu i se mai auzea glasul deloc. El dojenea, se ruga:…

Popa Nița tocmai ieșise-n curte sa sparga un dovleac la scroafa, cand intra pe poarta dascalul Ghița Pitac, cantareț la strana cea mare și om de-ncredere al sfinției-sale. – Ce-i, Pitac? Dupa obiceiul sau, dascalul nu prea se grabi sa raspunda. Ca sa mai prinda suflet, se șterse întai cu basmaua la nas și pe fața; apoi se uita cu luare-aminte la dovleacul din brațele popii și scuipa într-o parte. – Dandana mare, parinte… , începu el pe nas, ca era cam fornait la vorba. Ce e nu e bine. – Ne-a picat iar protopopul? se-ncrunta popa. – Nu, alta…

Traia odata un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţa. Cat era ziua de mare, Iliuţa nu ştia altceva sa faca decat sa doarma. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţa şi i-a zis: —De maine sa mergi la lucru şi sa nu te intorci pana nu ai sa caştigi un galben. A plecat Iliuţa. S-a facut ca munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben. —Iata, tata, banul muncit! Parintele a luat banul şi l-a aruncat in foc spunand: —Acesta nu e ban caştigat de tine! A plecat Iliuţa.…

(Teatrul înfațișeaza o sala de intrare a unui hotel, etajul întai.Mobile elegante; în fund, ușa care da în coridor; de o parte și de alta a ușii doua oglinzi mari; langa dansele, în unghiuri, doua piedestaluri, d-asupra carora sunt așezate coșuri cu glastre de flori. La dreapta și la stanga, în planul al doilea, cate o ușa de odaie. În fund la dreapta, langa coșul cu flori, un dulap mic cu bufet, unde sunt așezate serviciuri de dulceața, ceai, cafea șcl. În mijlocul scenii, o jardiniera încarcata de glastre. Scaune ușoare împrejurul ei. Sala e luminata printr-un geamlac de d-asupra.)…

Micul Jurjac, deşi nu avea patru ani împliniţi, ştia sǎ desluşeascǎ acele tainice şi minunate glasuri mǎiestre, pitulate prin frunzele livezii pǎrinteşti. Copilul asculta vuietul molcom al vantului prin crengi şi zvonul dulce şi depǎrtat al tǎlǎngilor, de parcǎ ar fostvrǎjit. Nimeni nu bǎnuia pe atunci cǎ micul George va deveni mai tarziu cel mai de seamǎ compozitor, violonist, pianistşi dirijor al ţǎrii noastre şi unul dintre cei mai vestiţi muzicieni din lume. De cand ţine el minte, Jurjac doreşte sǎ cante. Şi iatǎ cǎ, atunci cand a împlinit patru ani, pǎrinţii îi dǎruiesco vioarǎ micǎ. Bǎiatul se bucurǎ şi…

M-am dus la sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietina, ca s-o felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte draguţ de vreo opt anişori. N-am voit sa merg cu mana goala şi i-am dus baieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi foarte elastica. Atenţiunea mea a facut mare placere amicei mele şi mai ales copilului, pe care l-am gasit îmbracat ca maior de roşiori în uniforma de mare ţinuta. Dupa formalitaţile de rigoare, am început sa convorbim despre vreme, despre sorţii agriculturii – d. Popescu tatal este mare agricultor –…

Singura! In tot cuprinsul campului larg, dansa nu se zarea, decat numai cand vantul culca ierburile înalte, şi ea ramanea în picioare, alba cum e laptele, cu coama împraştiata peste ochii orbi, cu coada lunga, încolacita de-a lungul picioarelor subţiri. Venea dimineaţa în urma hergheliei întregi, la pas, ascultand de departe clinchetul clopoţelului de argint de la gatul calului, care, nu de mult înca, se ţinuse pe urmele ei. Pe rand clopoţelul a trecut la toţi manjii ei, cei mai frumoşi de prin ţinuturile acelea. Pe doi dintre ei îi ţinea minte înca, pe ceilalţi îi hranise, îi alintase cu…

A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Și mainile îi umblau la ciorap, iar în gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi țiuit tacerea în fundul urechilor daca n-ar fi stranutat și n-ar fi tușit cateodata. Ba uneori, ca sa-și mai ție de urat, tot ea vorbea și tot ea raspundea. Și radea ea de ea, ca și cum ar fi ras ea…

Intr-o seara de primavara, s-a auzit in inaltimile albastre tanguirea ostenita a cocorilor. Soseau din departarile cu lumina, in aceasta adevarata tara a lor. Aici isi clocesc ouale si isi cresc puii. Stolul se rotea deasupra locurilor vechi si cunoscute. Iarba prinsese colt fraged si nou. Livezile se impodobeau cu flori albe. Dupa un timp, cel mai batran dintre cocori a grait catre cei mai tineri: – Pe oamenii acestia ii cunosc. Maine vor scoate plugurile, pe urma vor arunca samanta in brazda. Iarasi vor fi holde de grau. Iar vor durui morile. Sa ne alegem un loc aici! Intr-un…

Auzisem eu de turci, de muscali si de nemtii cu coada; ziua, la miaza-mare, ii vedeam inaintea ochilor cu palose late, cu sulite lungi, calari pe cai, sarind gardurile mahalalei, ca si cum ar fi sarit o dara de bou; ii vedeam robind roate de copii si de muieri, lasand in urma lor jale si nori grosi de pulbere. Dar oricat m-ar fi spaimantat si fericit lumea basmelor s-a povestilor, cand mi-aduceam aminte ca de la S-ta Marie o sa trec la scoala domneasca, din coloarea de negru, uitam si de turci, si de muscali, si de nemtii cu coada,…

Îndata ce ma întorsei la școala, auzii o veste trista. De multe zile, Garrone nu ma venea pentru ca mama sa era rau bolnava și sambata seara, ea își dete sufletul. Ieri de di-mineața, îndata ce intra profesorul în clasa, ne zise: — Sarmanului Garrone i s-a întamplat cea mai mare ne-norocire ce poate izbi pe un copil. A murit mama lui. Maine, bietul baiat o sa vina la școala. Va rog, baieți, sa respectați grozava durere ce îi sfașie inima. Cand va intra, salutați-l se-rios și prietenește, nici unul sa nu glumeasca, nici unul sa nu rada cu el;…