Într-o buna zi, trei baieţi s-au dus în padure sa culeaga ciuperci şi poame, şi sa prinda pasari. S-au simţit atat de bine acolo, încat nici n-au bagat de seama cum a trecut ziua. Se însera cand au pornit spre casa şi i-a cuprins frica.
– Sa vezi ce-o sa paţim cand o sa ajungem acasa! S-au oprit în mijlocul drumului şi s-au sfatuit ce sa faca: sa spuna parinţilor lor o minciuna, sau adevarul?
Primul baiat zise:
– Eu am sa spun c-am fost în padure şi ca mi-a ieşit un lup în cale. Tata o sa se sperie şi n-o sa ma certe!
Al doilea zise:
– Eu am sa spun ca m-am întalnit cu bunicul. Mama o sa se bucure şi n-o sa ma certe!
– Eu am sa spun adevarul! zise cel de-al treilea baiat. E mai uşor! Întotdeauna e mai uşor sa spui adevarul, fiindca nu trebuie sa mai scormoneşti nimic!
Şi s-au dus fiecare la casele lor. Dar tocmai cand primul baiat povestea mai cu foc tatalui sau despre lup, ca un facut, tocmai atunci se pomenira cu padurarul.
– Nu se afla nici un picior de lup prin parţile noastre, spuse el. Cand auzi
asta, tatal baiatului se supara foc. În primul rand, pentru ca baiatul întarziase, şi, în al doilea rand, pentru ca minţise.
Cel de-al doilea baiat a spus şi el acasa minciuna cu bunicul. Dar, ca un facut, tocmai atunci sosi bunicul la ei! Cand afla mama baiatului adevarul, se supara foc. Întai pentru ca baiatul întarziase, şi , în al doilea rand, pentru ca minţise.
Cel de-al treilea baiat şi-a recunoscut vina, cum a ajuns acasa. E drept ca matuşa-sa a bombanit ce-a bombanit, dar pe urma l-a iertat.
Ce e mai usor?
