Un om îşi încarca cu lemne prea multe caruţa, la care era înhamat un caluţ mic şi slab. Omul lovea cu putere calul, care tragea din rasputeri greutatea pe care stapanul lui îl forţa sa i-o duca.
─ De ce loveşti, omule, bietul animal? Nu vezi ca i-ai pus greutate peste puterile sale? Ţi-ar placea sa-ţi faca şi dumitale cineva aşa?
Omul m-a privit încruntat, zicand:
─ El e cal, nu e om. Şi daca e cal, sa traga! Şi a început din nou sa-l loveasca. N-a ajuns prea departe şi bietul caluţ a cazut sfarşit.
Şi animalele au suflet!
Bietul calut
