Lui Aristide Buhoiu
Tot aurul romanesc
Era in potcoava calului.
Fierbinte si alergatoare
Si victorioasa,
In vazduh scanteia.
A paine si lapte, si trandafir
Mirosea pielea ei aurie
De femeie indragostita.
Nimeni nu stia
Sa muste-n iubire
Pamantul ca ea.
Unde-a cazut?! In care
Iarba uitata?!
In care razboi?!
In care-amintiri?!
Ingheata pe maini apa
Si roua pe iarba.
Focul potcoavei s-a stins.
S-a stins viata ei, potcoava
Cabrata-n
Vazduhul strafulgerat,
Pe zvarcolirea taranei,
Pe tipatul
Pietrei carpatice.
Potcoava
In care se adunase
Tot aurul romanesc.
* * *
Zoei Dumitrescu-Busulenga
Murise omul de zapada.
Si rasarise omul de lacrimi.
Venisera inca o data strainii.
Si-i pusera foc. In pocnete
Asurzitoare sareau in sus
Lacrimile noastre
Ca niste cartuse
Aruncate in jar de copii.
Venisera oamenii de fier
Invingatori in razboiul nedrept
Indreptat impotriva lacrimii noastre.
Si n-am mai cantat.
* * *
Lui Ion Buga
La gura unui izvor
O cana atarna de lant.
E ca si cum
Am bea apa
Din gura unui spanzurat.
Doamne,
N-a mai scapat romanul
De lanturi!
