Cand eram mic,
Cineva imi dadu un ochean.
Cu el
Toate
Eu le maream.
Maream farama de azima
In patruzeci si sapte,
Pana cand
Puteam sa rup din ea
Jumatate.
Maream si adanceam
Valurile Prutului,
Pana cand
Ma temeam sa intru in ele.
Maream pe „cartinci“
Oameni cu mustati,
Pana cand vedeam gradina
Umplandu-se ca de spice
De mustata lor.
Maream vorbele
Pana cand sunau
Ca un clopot bisericesc.
Maream tacerea
Pana cand in capita de paie
Auzeam cum respira spionii…
Nu stiu cum si de unde
Baiatul meu
A scos ieri
Acea jucarie veche.
Azi dimineata
Am sfaramat ocheanul.
