Privesti de pe poteca ce urca-n deal la noi,
Din zbor intaia barza cum cade pe zavoi.
Vezi trenul care intra incet de tot in gara
Si omul care sapa plugul care ara.
A nins cu nea de floare pe prunii din livezi
Si muntii de la Rucar cu iarna lor ii vezi
Auzi pe sub podgorii un caine care latra
Te simti legat de toate – nu poti urni o piatra.
Aceste lucruri simple ce vesnice iti sunt !
Ce sfanta bucurie descoperi pe pamant.
Ce limpede te cheama un cuc : o data, doua –
De fiecare data ti-e inima mai noua.
De fiecare data mai trainic te unesti
Cu farmecul acestor privelisti campenesti
In gara, iata trenul a inceput sa se miste.
Toti pomii ninsi, pe dealuri ii flutura batiste.
Galgaitor, din iarba un sipot s-a trezit
In tine si prin ramuri e cerul limpezit.
Ce rasete, ce chiot pe drumurile viei –
Pe unde-au mers parintii iti duci si tu copiii.
O noua viata astazi de viata veche legi,
Dau muguri pretutindeni din vestedele crengi.
Cu apa ei lumina ti-a botezat campia.
Ce pace e pe omul in alb ce sapa via,
Pe barza ce se duce pe Arges tot in sus,
Pe-adancul rost al vietii la care te-ai supus.
