În casa muierii

Print Friendly, PDF & Email

Sandu Sfoiag s-a însurat cu Gligorina.

Sta în casa ei, că el nu-şi făcuse, dacă tot avea ea.

într-o dimineaţă ea pleca la Bălceşti.

– Scoală, mă.

– Păi, de ce să mă scol, fă, la miezul nopţii, că eu nu

Merg la Bălceşti.

– Du-te pe la tac-tu-n deal.

– Păi, ce să caut eu pe la tata, acum până-n ziuă?

Nu l-am văzut ieri?

– Păi, să-ncui uşa, că nu te las eu singur în casa mea.

Acum eu aş fi plecat, dar îmi spălase cămaşa,

Că, n-aveam decât una şi-mi dăduse un combilizon de-al ei.

Cum să mă duc eu aşa la tata? Cămaşa era udă.

Ea-mi da zor să mă scol. Dacă-am văzut, m-am sculat,

Mi-am strâns bine haina la gât, am prins-o cu un cui

Şi-am luat cămaşa udă, chitită, s-o usuc acolo.

Când mă vede tata: „Păi, ce e, bă, cu tine?”

– Păi ea plecă la Bălceşti să târguie.

– Şi dacă plecă, ce?

– Păi, mă dete afară şi-ncuie uşa, până se-ntoarce.

– Fire-al păcatelor cu muierea ta – aşa o duci tu acolo?

Să nu te mai prind că-i mai calci pragul.

Dimineaţa am pus cămaşa la soare, s-a uscat,

Ea a venit după combilizon, dar nu l-am mai dat.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *