– Eşti neglijent, motane:
Mustaţa ţi-ai parlit.
Atata neglijenţa
Sa nu-mi dea de gandit?
Pot pierde eu la haina
Un nasture, sau trei,
Caci nu cu aceşti nasturi
Mi-agonisesc idei.
Dar tu sa-ţi arzi mustaţa?
Pai ea-ţi da painea ţie,
Aşa cum ştim cu toţii
De la zoologie.
Vanatul-recte-un şoarec-
Plimbandu-se sfios,
Ca orice fiinţa-n juru-i
Emana un miros.
Mustaţile-l asculta
(Ca se propaga-agale)
Ca un sistem de-antene,
Antene laterale.
Tu chiar cand torci pe vatra,
Vezi neamul şoricesc,
Cum sapa lungi tunele
Prin globul pamantesc.
Ei chiţaie, alearga,
Fara-a avea de ştire
Ca sunt legaţi de tine
Prin mii şi mii de fire.
Acum însa, adio,
Contact cu-a vieţii briza!
Eşti ca televizorul
Cand eu îl scot din priza.
Nu poţi macar distinge
(Stai jalnic, ca un clown)
Mirosul cel de şoareci
De un miros de scaun.
Eşti neglijent, motane,
Te dau afara sau
Îţi iei angajamentul
Sa-ţi creasca-„antena”
-Miau!
