De unde stii, mama,
Cum aratai tanara,
Cand nu ti-ai intiparit
Pe nici o poza chipul;
Cand nu te-ai uitat
In oglinda nicicand;
Cand apa
Peste care te aplecai
Era plina mereu de camasi;
Cand a zilei oglinda
Zacea bucati la pamant
Sub furtuna de foc
A razboiului;
Cand pe ochii copiilor tai
Scrumul secetei se asternuse,
Umbrele foamei;
Cand geamul
La care-asteptai
Era, mama, cernit
De jalea ochilor tai,
De singuratate.
De unde
