Iar buzele tale sunt, mama,
O rana tacuta mereu,
Mereu presurata cu tarna
Mormîntului tatalui meu.
O, buzele ce sarutara
Al tatei mormînt
Mai mult ca pre dînsul,
Pre tata, -n
Putinii lui ani pre pamînt.
Acuma cînd nu te poti, mama,
De sarea din sale pleca,
Cine ridica mormîntul
Spre gura uscata a ta?!
Buzele Mamei
